XXIV

Day 4,174, 10:19 • Published in Romania Hungary • by Hunkakaricum
Si in Erepublik se mai intampla nimicuri... iar in ziua de 24 se intamplara multe, dar nu aici..ci in lumea cea mare :

Cica e si Ziua internațională a Ziua Mondială a Protecției Animalelor de Laborator adica ecetatenii din Erepublik .

- În fiecare an, la 24 aprilie, este marcată Ziua mondială a protecţiei animalelor de laborator, iar săptămâna ce include această zi este cunoscută ca ”Săptămâna mondială pentru animalele de laborator”. Ziua mondială pentru protecţia animalelor de laborator a fost stabilită în 1979 de către Societatea Naţională Anti-Vivisecţie din Marea Britanie (National Anti-Vivisection Society – NAVS), 24 aprilie reprezentând data naşterii fostului preşedinte al NAVS Lord Dowding, înfocat apărător al drepturilor animalelor şi militant împotriva vivisecţiei.

...sa fie pace.. phutin da baniii...

1434: Prima atestare documentară a funcției de spătar la Curtea Moldovei – funcție de înalt demnitar, care purta, la festivități, sabia și buzduganul domnului.Această dregătorie a apărut în Țara Românească la 1415, în vremea lui Mircea cel Bătrân, când spătarul era, de obicei, al patrulea dregător din Sfatul domnesc.

1574 - Are loc Bataila de la Jilişte, unde Ioan-Vodă cel Cumplit al Moldovei (1572 –1574), zdrobeşte oastea turco-munteană, venita pentru a-l instala domn pe Petru Şchiopul.

1595 Sigismund Bathory înlătură din domnia Moldovei pe Aron Tiranul şi îl numeşte pe Ştefan Răzvan.

1711 - A fost încheiat Tratatul de la Luck, un tratat de alianţă între Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei şi Petru cel Mare, prin care era garantată domnia ereditară a lui Dimitrie Cantemir, graniţa Moldovei pe Nistru şi dreptul de azil în Rusia, în caz de nevoie, pentru domn. În urma acestui tratat, trupele ruse au intrat în Moldova, dar au fost înfrânte de turci la Stănileşti, iar Dimitrie Cantemir s-a retras în Moldova.

1834, cum ar fi azi, la ora 23:45 a avut loc un puternic cutremur de pămînt în Basarabia ţaristă, care a produs fisuri în jurul geamurilor şi uşilor multor clădiri, a deteriorat un depozit de pulbere din cetatea Tighina.



1837 apare la Bucureşti, Valahia, ziarul Cantor de avis şi comers, sub conducerea lui Zaharia Carcalechi. Ziarul a apărut pînă la 30 ianuarie 1857, iar din 13 februarie 1843 a purtat numele de Vestitorul românesc.

1870: S-a pus piatra de temelie a Capelei Sf. Elisabeta, ale cărei picturi murale au fost executate în 1874 de Gheorghe Tăttărescu.

Capela a fost ctitorita de regina Elisabeta, sotia regelui Carol I, in anul 1870. Slujba punerii pietrei de temelie s-a savarsit in ziua de 24 aprilie 1870, in prezenta regelui Carol I si a reginei Elisabeta, de catre mitropolitul Nifon al Ungrovlahiei.
Lacasul de cult a fost ridicat in incinta Azilului Elena Cuza Doamna si se afla astazi in incinta Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei, in apropierea Palatului Cotroceni, in Bucuresti,

Proiectul capelei a fost intocmit de catre arhitectii Carol Benisch si Hoffman, care au intocmit si planurile azilului. Catapeteasma originala si stranile au fost sculptate de maestrul Karl Storck. Dupa ce a fost pictata de catre pictorul Gheorghe Tattarascu, a fost sfintita in anul 1875.
Pe frontonul cladirii statea scris, cu litere de aur, urmatorul nume: „Asilul Elena Doamna” si, putin mai jos, „Ateneul Elisabeta”.

Este o capodopera a arhitecturii secolului al XIX-lea, fiind singura biserica ortodoxa din Romania construita in stil italian, avand elemente ce o aseamana cu celebra Bazilica inchinata Sfantului Apostol Petru, aflata in Vatican.
In anul 1944, dupa ce nemtii, in incercarea lor de a bombarda Palatul Cotroceni, au aruncat in aer turla capelei, in anii urmatori locasul de cult a cazut prada uitarii si ruinei. Comunistii nu au aratat nici un interes fata de acest monument de arhitectura si cultura nationala, drept pentru care, din anul 1948, usile acesteia au fost incuiate pentru mai multe decenii.


Statuia din fata capelei este realizata de Karl Storck si o reprezinta pe Ana Davila, imbracata in costum popular, avand alaturi o fetita orfana si desculta, reprezentand toate generatiile de fete orfane pe care aceasta le-a crescut cu dragoste si devotament. Se crede ca acesta este primul monument inchinat unei femei din istoria Bucurestiului



1877: Începe războiul ruso–turc, la care ia parte și România, dornică să–și consfințească independența de stat deplină.

1918: Tratatul de pace de la București, dintre România, pe de o parte și Germania, Austro–Ungaria, Bulgaria și Turcia, pe de altă parte. Pacea, înrobitoare pentru țara noastră, nu a fost niciodată ratificată de către regele Ferdinand, tratatul devenind nul.

Tratatului de pace de la Bucureşti dintre România pe de o parte şi Germania, Bulgaria, Austro-Ungaria, Turcia pe de altă parte. Pacea de la Bucureşti încheie participarea României în cadrul Primului Război Mondial şi vine ca un acord final al Armistiţiului de la Focşani (26 noiembrie / 9 decembrie 1917) şi păcii preliminare de la Buftea (20 februarie / 5 martie 191😎.

Confrom Tratatului de Pace de la Bucureşti, România este nevoită să cedeze Dobrogea către Bulgaria, să accepte rectificări de frontieră în Carpaţi (cedînd teritorii 5 600 km2 către Austro-Ungaria), să accepte instituia un monopol asupra petrolului românesc pe 90 de ani, a comerţului cu cereale, a exploatării şi prelucrării lemnului, căilor ferate române, etc către Germania.

Din partea română tratatul a fost semnat de prim-ministrul Alexandru Marghiloman, cea mai potrivită persoană pentru a semna un acrord de pace cu germanii, acesta fiind un germanofil. Totuşi soarta a făcut ca, Tratatul de Pace de la Bucureşti nu a fost niciodată ratificat de Parlamentul României sau promulgat de Regele României Ferdinand I, dispoziţiile sale nu au intrat în vigoare decît timp de şase luni, iar cînd Puterile Centrale au început să dea semne de epuizare la rîndul lor în octombrie 1918, înţelegerile au fost anulate de guvernul Marghiloman, România reluînd ostilităţile împotriva lor, cu ajutorul armatei franceze condusă de generalul Berthelot. Urma să înceapă Războiul româno-ungar de la 1919 care sa soldat cu înfrîngerea Austro-Ungariei şi destrămarea ei precum şi cu Realizarea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918.

1993 - La iniţiativa sindicatelor miniere conduse de Miron Cozma, s-a format Alianţa Confederaţiei Sindicale Democratice din România, la care au aderat 9 confederaţii



2002: Eugen Simion a primit distincția Doctor Honoris Causa din partea Universității din Craiova



Ioan Eugen Simion (n. 25 mai 1933, Chiojdeanca, Prahova) este critic și istoric literar, editor, eseist, profesor universitar român, membru titular al Academiei Române și președinte al acestui for cultural român din 1998 până în aprilie 2006.


Se nascura :



1868: Gheorghe Balș, inginer și istoric de artă român (d. 1934)

Si-a făcut studiile superioare în Elveția, luându-și bacalaureatul la Lausanne și obținând diploma de inginer la Politehnica din Zürich. A intreprins călătorii de studii în Bulgaria, Serbia, Grecia, Turcia și Rusia pentru cercetarea influențelor străine în arhitecutra veche românească.
La 4 iunie 1923 a fost ales membru titular al Academiei Române, între mai 1928 și mai 1931 fiind vicepreședinte al înaltului for. La 9 iunie 1925 a ținut discursul de recepție, vorbind despre începuturile arhitecturii românești din Moldova
S-a afirmat în calitate de constructor, colaborând cu Anghel Saligny la realizarea podului de la Cernavodă și la modernizarea si extinderea portului Constanța.
Este autorul multor construcții spitalicești, iar în colaborare cu arhitectul Nicolae Ghica-Budești, a avut un rol important in construirea Institutului de seruri și vaccinuri „L. Pasteur” din București.
A publicat studii valoroase de sinteză asupra arhitecturii bizantine, precum și asupra bisericilor și mănăstirilor moldovenești.


1886: S-a născut la Ploiesti, filologul şi traducătorul de origine aromâna Ştefan Bezdechi.



A avut o bogată activitate didactică la Universitatea din Cluj (1919-1951) si a fost membru corespondent al Academiei Române;
Clasicist de marcă, fin traducător din maii poeți epici și lirici ai clasicismului antic, din filosofii greci și latini, precum și din umaniști reprezentativi, el a contribuit masiv la cunoașterea literaturilor eline, latine și bizantine în România.
A decedat la 25 martie 1958 la Cluj.




1888: S-a născut in orasul Gheorghe K. Constantinescu, medic veterinar şi zootehnician, creatorul şcolii româneşti de zootehnie si fondatorul organizat Institutului Naţional Zootehnic.

În 1907, a absolvit Liceul „N. Bălcescu” din Brăila.
În toamna aceluiaşi an, a intrat ca bursier la Şcoala Superioară de Medicină Veterinară din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1913, după susţinerea lucrării de diplomă cu subiectul „Cercetări asupra frecvenţei bacilului tuberculozei în laptele comercial din Bucureşti”, lucrare premiată de Consiliul profesoral.
După susţinerea tezei, a fost numit Şef de lucrări la catedra de Anatomie, unde a funcţionat până în noiembrie 1914, când a plecat pentru un stagiu de practică la Bazargic.
Aici l-a găsit războiul din 1916-1918, în timpul căruia a fost mobilizat ca şef al serviciului veterinar la Divizia 14.
În februarie 1920, a fost trimis în Germania, cu bursă, pentru specializare în zootehnie.
A obţinut titlul de Doctor în Medicina Veterinară cu distincţie, al Universităţii din Berlin.
În acelaşi timp, a urmat cursurile teoretice şi practice ale Prof. Erwin Baur (Berlin) şi tot în această perioadă şi-a tipărit lucrarea „Ereditatea experimentală”- un studiu biologic de genetică aplicată la plante şi animale.
După ce a studiat şi interpretat legile eredităţii ale lui Mendel, a ajuns la concluzia că fără cunoaşterea principiilor geneticii, nu se poate concepe o ştiinţă zootehnică avansată.
Revenit în ţară, a fost numit profesor la catedra de Zootehnie a Facultăţii de Medicină Veterinară din Bucureşti, în urma concursului susţinut în anul 1923.
A editat cursuri de zootehnie generală şi specială şi în final a scos un monumental tratat de zootehnie generală, tipărit în două volume, în 1931 şi 1938.
L-au atras cu deosebire problemele de genetică, ştiinţă care era de dată recentă la vremea lui, dar care avea să devină cu timpul capitolul de preocupare centrală a ştiinţei zootehnice.
Activitatea lui în cercetare se oglindeşte în numeroasele-i lucrări apărute în publicaţii ştiinţifice din ţară şi străinătate.
Ideea care l-a călăuzit de-a lungul întregii sale activităţi a fost „zootehnicizarea agriculturii”, dezvoltarea cu precădere a creşterii animalelor şi transformarea acestei preocupări în ramura de bază a sectorului agricol.
Institutul Naţional Zootehnic (INZ), ctitoria sa principală, a fost construit în perioada 1926-1930 şi a funcţionat ulterior după planurile elaborate de Gh.K. Constantinescu.
Pe lângă INZ, de numele său se leagă înfiinţarea diferitelor instituţii şi secţii zootehnice din ţară, prin care ştiinţa şi metodele zootehnice au pătruns treptat în lumea satelor.
A organizat, pentru prima dată în România, reţeaua de centre pentru colectarea, transportul şi distribuirea laptelui şi derivatelor lactate în condiţii igienice, în jurul oraşelor şi în zonele industriale.
A iniţiat demonstraţii practice pentru prepararea şi folosirea nutreţului murat în alimentaţia animalelor, apoi metoda însămânţărilor artificiale la animale si a înfiinţat staţiuni pentru prepararea şi fermentarea diferitelor brânzeturi în vederea exportului, crescătorii speciale pentru înmulţirea păstrăvului în apele de munte şi a organizat asociaţii cinegetice pentru ocrotirea vânatului şi valorificarea acestuia în condiţii rentabile ş.a.
Activitatea şi înfăptuirile Prof. Gh.K. Constantinescu în prea scurta sa viaţă (a decedat la 18 iulie 1950), îl aşează printre figurile de mare prestigiu ale acestui popor.



1911: Eugen Jebeleanu, poet român (d. 1991) autor al volumelor de poezii "Schituri cu soare", "Poeme de pace şi de luptă", "Cântece împotriva morţii" şi "Harfa şi Minotaurul" (m. 21 august 1991)

1917: Emma Beniuc, traducătoare română, soția poetului Mihai Beniuc



1919: Mihu Dragomir (Mihail G. Dragomirescu), poet român (d. 1964)

Trăsătura dominantă a poeziilor sale este viziunea optimistă și patriotismul. Lirica sa, de esență romantic-revoluționară, îmbina atitudinea militantă cu meditația filozofică. S-a afirmat și ca autor de literatură științifică-fantastică și ca traducător.
În 1952 ii este publicat volumul „Stelele păcii”, pentru care va primi Premiul de Stat clasa a III-a iar în 1955 la editura E.S.P.L.A vede lumina tiparului „Pe struna fulgerelor”, care conține poemul „Războiul” premiat cu Premiul de Stat clasa a II-a.
Mihu Dragomir, șeful Secției de Poezie al revistei Viața Românească a fost exclus din Partidul Comunist Român pentru „activitate fascistă și antisovietică, fost informator de siguranță”




1932: Florin Pucă, artist plastic din România (d. 1990)
A fost un artist plastic, poet și actor român care a colaborat cu mai multor scriitori, ale căror cărți le-a ilustrat, printre care pot fi numiți Gheorghe Pituț, Mircea Micu, Nichita Stănescu, Petre Stoica, Ion Băieșu, Modest Morariu, Leonid Dimov, Constantin Marafet, Mircea Ivănescu.

A colaborat la realizarea unor filme de desene animate: Cale lungă (1976) (împreună cu regizorul Adrian Petringenaru). Film distins cu „Premiul ACIN” pentru grafică și cu „Diploma de Onoare” a Festivalului de la Salonic.
De asemenea a jucat in filmele „Mere roșii”(1976), „Toate pînzele sus” (serial TV, 1977) – ep. 1, 4- 5, „Iancu Jianu, haiducul” (1981).




1943: Florin Medeleț, istoric, arheolog român (d. 2005)

A făcut studiile universitare la Cluj si după ce a absolvit facultatea, din 1965 și până în 1991 a lucrat la Muzeul Banatului din Timișoara.
Aici a fost muzeograf, muzeograf principal, șef de secție, director adjunct științific, și mai apoi director.
Din 1991 a lucrat la Institutul român de tracologie. A scris peste 150 de articole și studii în arheologie în care a prezentat cercetările sale despre cetăți, necropole, așezări dacice dispuse în Banat și Transilvania.



1960: Marian Truță, scriitor român


Murira azi :



1953: Gheorghe I. Brătianu, istoric, om politic român (n. 189😎

Gheorghe I Bratianu murea batut, înfometat, umilit și înfrigurat la Sighet. De ziua lui onomastică. Cu soția arestată și încarcerată la Miercurea-Ciuc.
Nu fusese decât un istoric genial, luptător voluntar în ambele războaie mondiale, politician patriot și profesor universitar.
A avut șansa să plece din țară atunci când au sosit comuniștii la putere, dar a refuzat spunând că „un Brătianu nu își părăsește Patria”.



1995: Gilda Marinescu, actriță română (n. 1933)



1996: Mircea Ciobanu, poet și prozator (n. 1940)

2008: Cezar Ivănescu, poet român, dramaturg, traducător şi director de editură român (n. 6 august 1941).



Cezar Ivanescu a facut greva foamei in anii ’60, ca student în Iași, al Facultății de Filologie în semn de protest pentru ca a fost exmatriculat din facultate și exclus din Cenaclul Facultății de Filologie, pentru că a citit câteva poeme cumplite, anticomuniste și antisistem.A mai făcut greva foamei în 1983 în redacția revistei Luceafărul în semn de protest împotriva cenzurii comuniste care-i pregătea pentru a fi topită cartea de poeme Doina.A făcut din nou, 7 zile greva foamei în 1986, până când a fost spitalizat în stare critică la Spitalul de Urgență Floresca din București, în pragul morții, avînd o greutate de doar 45 kg, în semn de protest împotriva autorităților comuniste care i-au interzis „Cenaclul Numele Poetului”. La 14 iunie 1990 este victima mineriadei. În urma agresiunilor extrem de dure, fizice și psihice suferite își revine greu după o lungă boală


A făcut greva foamei și în 5 ianuarie 1990 în semn de protest pentru faptul că Mircea Dinescu, președintele Uniunii Scriitorilor, i-a desfăcut contractul de muncă.O altă agresiune îndreptată împotriva poetului a avut loc pe 3 ianuarie 2006. Cezar Ivănescu a fost atacat cu violență chiar în fața casei sale, în plină zi, de trei indivizi bine făcuți și umplut de sânge, tăindu-i-se o mică borsetă pe care o purta la piept. A scăpat cu viață fugind în bulevardul Dacia și luând un taxi.Ulterior a venit și un echipaj al Poliției care a constatat urmările agresiunii. Cezar Ivănescu a depus apoi o reclamație la Poliție și și-a exprimat dorința ca acest caz să nu fie mediatizat, întrucât nu dorea ca imaginea sa – cu urmele fizice ale acestei grave agresiuni – să devină publică.

2008: Marcel Chirnoagă, grafician român , autorul celei mai importante opere româneşti de la sfârşitul secolului XX - ciclul de gravuri "Apocalipsa"; a realizat, de-a lungul vieţii sale, peste 3.000 de lucrări - gravuri, desene, picturi, sculpturi şi gravuri (n. 17 aug. 1930)



2018: Dinu C. Giurescu, istoric român (n. 1927)

Știm că nu suntem perfecți dar giucam giaca asta care e perfecta... si numele e Erepublik asa da perfect de numa....

Dacă ai depistat o eroare în text, te rugăm să selectezi pasajul greșit, și să apeși CTRL+ALT+DELETE pentru a o expedia editorilor noștri.

Îți mulțumim că ne ajuți să fim cei mai buni.