Join the new world

Ne nastem, traim, murim sub soare si luna de generatii.

Privim prin negura timpului vietile stramosilor, si prin incertitudini, viitorul. Incercam sa invatam din greseli si incercam sa ne ridicam pe propriile noastre puteri. Experienta pe care o vom strange de-a lungul anilor nu ne va fi de nici un folos atunci cand vom ajunge la varsta de 60 de ani, bolnavi si senili.

Si prin ochii afectati de cataracta vom vedea tinerii natiunii cum umbla bezmetici intr-o lume pe cale de autodistrugere. Si ei ne vor privi cu ochii ce vad totul in roz, cu mintea afectata de societatea ce ar trebui sa-i sprijine si cu zambet tamp in timp ce se vor uita la noi de pe scaunul de la metrou. Dar noi vom merita toate acestea? Poate ca da si poate ca nu... Poate ca sirul anilor ni se va urca la cap, astfel ni se va parea absurd sa incercam sa fim amabili sau sa respectam, urland in tot metroul la nesimtitul care nu vrea sa ne dea locul... sau poate vom fi lucizi si vom putea sa ne ajutam sperantele....

Apoi vom muri, ingropati in ipocrizia rudelor si cunoscutilor, in minciuni si glume facute pe seama "mortului".

..........

Rece, atat de rece. Intuneric si atat de rece. Simtea frisoane in tot corpul, ca si cum parca un musuroi intreg de furnici misunau prinauntrul si prin afara corpului sau.

Vroia sa se ridice, dar nu putea, parca intreaga lui musculatura isi luase un concediu nelimitat ... Incerca sa-si miste picioarele, dar senzatia data de neputinta era covarsitoare. "Vointa ... trebuie sa am vointa.." Simtii cum o suvita de par ii aluneca pe obraz. Incerca sa-si duca mana spre fata, dar aceasta nu-i asculta mintea, de parca era facuta din plumb. Nici macar nu putea sa-si deschida ochii. Incerca sa-si miste un deget, degeaba. Incerca din nou, nimic. Tensiunea ii urca in timp ce psihicul extenuat incerca din nou si din nou sa se impuna aspupra membrului paralizat. Iar. Nimic. Inca o data. Hai odata!!!... Neputinta era sufocanta... O stare de agitatie ii cuprinse sufletul. Teama isi facu loc. Obligat de propriul sau corp, ramase intins, cufundat in liniste si intuneric... Incepu sa planga. Mintea ii fu invadata de ganduri care-i sporira temerile. Unde era..? Ce se intamplase cu el...? De ce nu se putea misca...?

........

Inca o zi de iarna. Una cu adevarat friguroasa. Deschise fereastra si gerul diminetii ii facu pielea de gaina. Inspecta din nou cartonul pe care-l folosise pt a carpi geamul spart. De data asta il lipise mult mai bine, desi peste cateva zile se va rupe din nou. Ofta. Se spala pe fata si isi imbraca salopeta si isi trase peste pieptul gol un pluover de lana. Senzatia ii provoca o serie de mancarimi, pe care, cu barbatie, si le oprima. Isi inspecta barba care de abia mijea si isi incorda muschii in fata oglinzii. Pluoverul il facea mult mai masiv. Nici nu ai fi crezut ca are doar 16 ani. Zambi cu satisfactie.

Isi puse in picioare o pereche de sosete rupte si isi trase peste ele cizmele de cauciuc. Cobora in fuga si se opri la masa de lemn a bucatariei. Isi saluta cu respect tatal si isi saruta pe obraz mama. Apoi se aseza pe unul dintre scaunelele mici din jurul mesei. Mama lui ii puse in fata o felie de paine prajita, o portie de marmelada si o cana cu ceai. Inspira andanc aroma de lavanda a ceaiului in timp ce duse cana la gura.

Manca cu pofta si-si spala farfuria. Isi imbraca canadiana peticita si prinse de coada lopata pt zapada.

Omatul ii ajungea pana la genunchi. Se apuca de treaba, incercand sa curete aleea din fata casei. Era dimineata zilei de Craciun. Din pacate nici un cadou nu-l astepta. Doar inca o zi de munca istovitoare. Privi in jur.

Casa sa era la marginea unui orasel care nu fusese afectat prea mult de bombardamentul inamicului. Un gard de beton, ramas intact dupa razboi, imprejmuia curtea si o despartea de drumul al carui asfalt ramasese gaunos dupa trecerea diviziilor de tanchisti. Isi aminti de zilele dinaintea razboiului... Isi amintii de zilele cand mergea la scoala si de armata de antrenament si parada pe care o facea aproape zilnic. Parcul din fata scolii unde il astepta bunicul lui cand era mic.... Isi scutura capul incercand sa-si alunge acele ganduri. Pana la urma poate era mai bine asa. Poate...

.......

Un foc de arma isi pierdu ecoul in departare. Urma inca unul, si inca unul, tot mai aproape... din ce in ce mai aproape... Tanarul nostru lasa lopata din mana si o zbughi spre casa, alunecand pe pavajul inghetat al aleii. Cazu. Durerea il facu sa scarsneasca din dinti. Inca un raid al inamicilor. Avioanele treceau in goana peste cerul cenusiu.

"Ce i-o fi apucat? Razboiul s-a terminat!" isi spuse incercand sa se ridice si sa se indrepte spre casa.

Mama lui, cu parul rasfirat si obrajii patati de lacrimi ii striga din usa:

- Intra repede, a inceput un razboi de rezistenta...

Se ridica neindemanatic si o porni, pe cat de repede il lasa gheata, spre usa. Cum a ajuns, ea il trase spre gura pivnitei.

Prea tarziu , mult prea tarziu ... singurul lucru pe care-l auzii a fost explozia bombei... apoi totul se intuneca ... Liniste ... Liniste si atat de rece...

.......

Capitolul I :

- And what`s the point of digging countless graves ...

- Rusty Spears and Blades

Capitolul II:

- Let`s pour some salt in your wounds...

- Run For A Fall

Capitolul III:

- Nopti de iarna

Capitolul IV:

- Dimineti sangeroase

Capitolul V:

- Timpul este moartea ... si vindecarea

- Un joc de carti (in curs de aparitie)