Suntem Romani !!!

Day 377, 07:37 • Published in Romania Romania • by Marius Ovidius
Astazi e ziua nationala a Romaniei si, in lipsa unei zile nationale a eRomaniei, normal, asa cum spuneam despre substratul civilizational din RW pe care ne bazam viata din eR, o sarbatorim si aici, cu drag.
S-ar putea sa va para ca prezentul este un mare SPAM, insa va rog sa aveti rabdare sa cititi pina la sfirsit ca sa intelegeti argumentele si rationamentele inainte de a raporta.

De ce sarbatorim, de ce ne bucuram si ce inseamna ziua asta nationala? Sau ce inseamna sa fii roman?
Cita vreme traiesti in Romania e greu sa iti explici foarte exact ce inseamna sa fii roman, pentru ca nu iti lipseste asta (iti pare ca este ceva normal, obisnuit si chiar banal).
E si mai greu daca educatia ta este una elevata, urbana. Ciudat, dar ca si orice fenomen social, este mai simplu sa il intelegi daca esti in contact direct cu el decit daca incerci sa teoretizezi despre acesta.

In timp ce scriu articolul asta ascult o minunata melodie in idis, si ma gindesc, comparativ, la destinul si conditiile unei natiuni atit de oropsite si persecutate, care a avut totusi puterea de a isi infiinta un stat, contrar tuturor conditiilor potrivnice.
Stat ce a fost atit de reprede si de des atacat de forte mult superioare, dar care a reusit atit de bine sa isi reafirme nationalismul, demnitatea nationala si echilibrul, devenind un factor de putere de necontestat in zona sa.
Ascultati si voi daca va face placere:
http://de.youtube.com/watch?v=AJ2Krg7Oa54&feature=related

Ce inteleg eu prin a fi roman?
Fiind un ardelean si in perioada asta a anului, evident gindul ma duce la minunatele obiceiuri de sarbatori din Apuseni, la umblatul cu colinda, cu Viflaimul, la povestile bunicilor, spuse linga soba si stind pe genunchiul bunicului (inclusiv privitor la mari batalii ale razboiului).
Mai imi aduc aminte ca bunicii imi povesteau de vremuri cind oamenii erau atit de saraci incit nu aveau nici mamaliga si isi cauta mincarea in padure, sau emigrau in America, tara viselor lor atunci, iar mai tirziu in Argentina.
Dar niciodata, niciodata nu au uitat sa mearga la claca daca vecinul lor le-a cerut asta, sa stea la tors sau tesut impreuna cu vecina, ca sa isi termine toalele.
Tot bunicii astia imi povesteau despre minunatul sentiment pe care il aveau parintii lor cind craisorul a venit in satul lor si au inteles ca cineva se lupta pentru binele si libertatea lor. Cu cita mindrie imi spuneau ca sunt si ei romani.

De ce imi aduce aminte 1 Decembrie?
De fapte care au avut loc in jurul acelui 1 Decembrie.
De faptul ca Vaida Voievod a citit declaratia de desprindere si independenta a Ardealului in Parlamentul de la Budapesta, dupa care a sarit pe geam, intr-o caruta cu fin care astepta jos tocmai pentru asta (cred ca intelegeti ratiunile).
De o multime de oameni „luminati” care au stiut sa organizeze, fara telefoane sau internet, o mare adunare nationala, si de miile de oameni care au participat la ea. Pe o vreme mult mai friguroasa decit a fost cea de astazi si mergind pentru asta chiar citeva zile, pe jos.
De „negocierile” (care nu au fost deloc amiabile) pe care le-a avut Maniu (comandant de batalion) cu contele de Tiszapista, pentru a crea conditiile necesare unirii.

Cu citva timp in urma vorbeam cu cineva din eRomania despre faptul ca articole cum sunt ale lui Coliba sau Danaos aduc atingere demnitatii nationale, ca prin a participa la aceste articole si a le sustinem subminam sentimentul national, ne distrugem noi insine buna imagine.
Eu cred ca aceste supape satirice pe care au bunatatea sa le asigure pentru noi articolele lui Coliba sau, mai nou, Danaos, sunt binefacatoare, pentru ca in majoritatea cazurilor intilnim persoane care au impresia ca daca stiu sa scrie frumos pot exprima orice idei, fara a tine cont cit de mult ar putea sa jigneasca, si pe citi.
Mai am impresia ca acest tip de refulare este binevenit dupa toate scandalurile si balacarerile dictate de orgolii, si ca sunt o reala cale de insanatosire.

De ce sa ne fie rusine ca suntem romani?
Iata ca avem si in eRomania aceasi problema, a lipsei de cooeziune, a lipsei de demnitate nationala exprimata public si... bunicii nostri au murit si nu ne mai pot invata cum stiau ei sa traiasca.
Ce o sa facem asadar? O sa continuam sa dam vina pe altii (indiferent cine ar fi acei conationali ai nostri, manelisti sau nu) sau o sa incepem sa dam dovada de intelepciune si coeziune nationala?

Eu simt ca in eR romanii se ajuta efectiv unii pe alti, ca doresc sa traiasca mai bine si ca pot efectiv sa faca asta.

Inca o data, si cu mai multa putere, La Multi Ani Romania!
Si nu numai astazi, ci... in vecii vecilor. Las preotii sa spuna crestinescul ...

Asa sa ne ajute Dumnezeu!