Scurt eseu despre armata

Day 884, 08:41 • Published in Romania Romania • by zdenghea
Armata e ca un viciu: te invaluie usor, te imbie, iti strecoara usor in vine doza zilnica de adrenalina si in scurt timp creaza dependenta.
E o dependenta nu intotdeauna placuta, presarata desori cu gaini fara cap, frustrari sau remuscari.

A fi “soldat” e mai mult decat o stare de spirit, e o stare de bine.

Armata e un soi de templu imens, in care se inghesuie de-a valma toti: oameni mai mult sau mai putin educati, brute, vagabonzi si literati. Insa toti urla, la unison, in felul lor, ca sunt in stare sa iubeasca si cat iubesc eRomanica. Fara nici un fel conditii. Si toata lumea se inchina Marelui Zeu eRepublik.

A fi in armata e ceva intraductibil. Inseamna a apartine unui loc blestemat, sarac si violent, dar magic: eRomania.
Exista o apartenenta, un sentiment al vietii impreuna, dragostea in doi, extinsa la comuniunea cu cei 12802 de cetateni. Pentru ei exista armata, si datorita armatei exista cei de 12802 de cetateni romani.

Politicienii castiga alegerile, dar armata invinge in partidele de umanism.Corul batausilor si inima de huligan isi arata adancimile. Ele sunt mai bogate decat tot ce au construit, cu orgurile, goldul, promisiunile electorale sau santajul oamenii politici si cei bogati, oameni siguri si singuri ai vremurilor noastre.

Armata este cea mai buna veste pana la descoperirea vietii pe Marte. Armata ne zice ca exista viata pe Pamant, in eRepublik. Ingropata adanc printre mormanele de gold si orgolii marunte, din care rasar timid, sentimental si in uniforma oamenii si patima lor pentru joc.