Join the new world

Lasa-ma sa te privesc, cu ochii goi, prin ceata timpului. Unde ai fost, de ce mai lasat singur atat de multa vreme? Atinge-ma ca sa te ating. Mi-ai simtit lipsa? Eu da, cu fiecare secunda - o vesnicie... Esti singurul pt care exist, singurul pe care pot sa-l privesc, singurul prin ochii caruia ma vad. Te urmaresc in fiecare zi, prin fiecare geam pe langa care treci, prin fiecare vitrina de magazin. Sunt o umbra a fiecarui pas, o silueta a fiecarei dorinte. Si tu doar un ochi imi arunci, doar o expresie plina de panica sau cercetatoare, plina de extaz sau dezgust? De ce ma ignori, de ce ma vrei schimbat, de ce ma privesti cu ochi atat de doritori?

Tu cel ce calci in picioare totul si pe toti pt o clipa de extaz si plangi in noapte a urmelor impresii. Un pas facut ramane imposibil de rescris pe o ultima geana de viata, iar ea oricum se inchide incet. Mai conteaza cand totul esti tu - o iluzie? Cand toti te vad admirativ - cand toti iti ofera o indulgenta cand te scuzi “Asa sunt eu, take it or leave it”. Indiferent si proscris, numai tu te plangi in efemera-ti viata. Numai prin mila altora devi puternic. Privesti cu fala, graiesti in sfada si judeci stramb o zi intreaga. Doar eu te astept ... si vreau sa ma privesti.... cu chipu-ti dulce si amar, indepartat, trist, milenar. Ma lasi sa te alin? Sa-ti spun ca ai gresit? Nu pot, pt ca tu faci totul atat de bine. Sa-ti arat cine conteaza cel mai mult pt tine? Eu... sunt singurul tau prieten.

Ai scris vreodata pe o coala de hartie patata de ulei? Ai vazut cum pixul lasa doar o urma fortata, aproape stearsa, pe fiecare pata. De ce sa nu schimbi foaia? E mai greu sa uiti totul, ca un cosmar ce nu-ti da pace? E mai usor sa ma ignori, ca aburul oglinzii pe care iti e frica sa-l stergi, pt ca iti va arata chipul distorsionat, printre picaturi de apa si urme? Nu vrei sa-ti amintesti, dar totusi trebuie sa ma vezi intr-un narcisism gol, lipsit de forma. Apuca prosopul si lasa-ma sa te privesc... Sunt TU.

P.S. O poezie rescrisa ...