Pururi tanar, infasurat in pixeli

Day 1,083, 02:41 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Harsova2

"Am fost intr-o vreme, pe cand viata incepuse sa mi se para atat de cenusie incat nu mai merita sa fie traita, un maniac al jocurilor pe computer. Timp de un an de zile am avut nevoie de doza zilnica de virtualitate: imi faceam toate treburile pe fuga, renuntasem la mincare si la somn si imi tremurau mainile dupa tastatura si mouse. [...]
Pe linga multe alte efecte de adinca alienare, jocurile de actiuni si strategie mi-au schimbat, in acea vreme nu tocmai indepartata si nici cu desavirsire incheiata, insasi ideea despre om, despre trup, despre felul cum arata si functioneaza bucata asta complicata de materie care asculta - partial - de vointa noastra. [...]
Dar ceea ce deosebeste esential vietile noastre virtuale de cele reale este miraculoasa si binecuvantata putere de a da “Save”. “Salveaza, tati, salveaza !” imi spune fiica-mea, alarmata, din doua in doua minute, de cate ori ma priveste jucandu-ma. “Jucandu-ma” ? Nu: traindu-mi viata virtuala, cea in care sunt erou, in care n-am nevoie de prietenie, dragoste sau fericire, cu o intensitate cum n-am trait niciodata in “lumea cea comuna”. Inaintea fiecarei confruntari decisive “salvez”. Daca pierd, dau timpul inapoi de unde am salvat, si-mi indrept greseala. Altfel, rareori as putea incheia un joc. Daca, vreodata, as fi consultat de Autorul jocului in care traim cu totii si as putea sa sugerez o singura imbunatatire a lui, asta as indrazni sa cer: “Doamne, da-ne macar de cateva ori in viata, puterea de a folosi comanda !”, de a da timpul inapoi, de a sterge remuscarea, suferinta, raul provocat altora, de a repara ireparabilul."

Mircea Cartarescu

Guys...e doar un joc....

[SPAM]