Join the new world

Scuzati unele diacritice gresite sau in plus dar am cam uitat si m-am grabit sa il postez 🙂

Se povesteste ca într-o zi,un tânar s-a oprit în centrul unui mare oras si a început sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume.Nu dupa mult timp,în jurul lui s-au strâns o multime de oameni care îi admirau inima:era într-adevar perfecta!Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata...
Tânarul era foarte mândru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea.Deodata,din multime s-a apropiat un batrânel.Cu glas linistit,el a rostit ca pentru sine:
-Si totusi,perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!
Oamenii au început sa-si întoarca privirile spre inima batranelului.Pâna si tânarul a fost curios sa vada inima ce îndraznea sa se compare cu inima lui.Era o inima puternica,ale carei batai ritmate se auzeau pâna departe.Dar era plina de cicatrice,si erau locuri unde bucati din ea fusesera înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul,liniile de unire dintre bucatile straine si inima batrânului fiind sinuoase,chiar colturoase pe alocuri.Ba,mai mult,din loc în loc lipseau bucati întregi,lasând sa se vada rani larg deschise,înca sângerânde.
-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa?Îsi sopteau uimiti oamenii.
-Cred ca glumesti,spuse tânarul dupa ce a examinat atent inima batranelului.Priveste la inima mea,este perfecta!Pe când a ta este toata o rana,numai lacrimi si durere.
-Da,a spus blând batrânul.Inima ta arata perfect dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta.Vezi tu,fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea:rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de lânga mine,care adesea îmi da în schimb,o bucata din inima lui,ce se potriveste în locul ramas gol mea.Dar pentru bucatile nu masurate la milimetru magini colturoase,pe care eu le pretuiesc nespus de mult,deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împartasit-o cu cel de .Uneori am daruit bucati din mea unor oameni care nu mi-au dat nimic schimb,nici macar o din lor...Acestea ranile deschise din mea,pentru a-i iubi pe cei din jurul întotdeauna un oarecare risc. aceste sângereaza ma dor,ele îmi amintesc de dragostea pe care o am pentru acesti oameni.Cine stie,-ar într-o zi se la -mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor...Întelegi,acum,dragul meu,care este frumusete a inimii?A încheiat cu glas domol zâmbet cald batrânelul.
Tânarul a tacut deoparte,cu obrazul scaldat lacrimi.-a apropiat apoi timid de batrân,a rupt o din lui i-a întins-o cu mâini tremurânde.Batrânul i-a primit a -o lui.A rupt,apoi,o din de cicatrice i-a întins-o tânarului.Se potrivea,dar nu perfect,pentru marginile erau colturoase.
Tânarul si-a privit inima,care nu mai era perfecta,dar care acum era mai frumoasa ca niciodata,fiindca în inima cândva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batrânului.Cei doi s-au îmbratisat,si-au zâmbit si au pornit împreuna la drum.
Cât de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima întreaga în piept...O inima perfecta,dar lipsita de frumuste...Inima ta cum este?O poti imparti cu altii?