Join the new world

Buna seara!Din aceasta zi incep si eu sa scriu o serie de povestiri,gasite pe net,care mi s-au parut destul de interesante asa ca m-am hotarat sa impart cu voi.Voi incerca sa scriu cate o povestioara in fiecare duminica si miercuri seara.Daca vrei sa dati report va rog sa va hotarati pentru aceasta decizie dupa ce cititi.Sa incepem cu povestioara din aceasta seara:

O femeie bătrână avea două vase mari,pe care le atârna de cele două capete ale unui băţ şi le căra pe după gât pentru a aduce apă de la izvor.
Un vas era perfect şi tot timpul aducea întreaga cantitate de apă,celălalt era crăpat iar la sfârşitul lungului drum de la izvor spre casă,ajungea doar cu jumătate din cantitatea de apă.
Timp de câţiva ani,asta se îintâmpla zilnic:femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă.
Dar vasului crăpat îi era atât de ruşine cu imperfecţiunea sa şi se simţea foarte rău că nu putea face decât jumătate din munca pentru care fusese menit!
După 2 ani de aşa zisa nereuşită(după cum credea el) i-a vorbit într-o zi femeii lîngă izvorŞ
"Mă simt atât de suşinat,pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul până acasă!"
Bătrâna a zâmbit si i-a spus:
"Ai observat că pe partea ta a drumul sunt flori,însa pe cealaltă nu?Asta pentru că ştiam defectul tău şi am plantat seminţe de flori pe partea ta a potecii astfel încat în fiecare zi,în timp ce ne întoracem,tu să le uzi.De doi ani culeg aceste fori si decorez masa cu ele.Dacă nu ai fi fost aşa,n-ar mai exista aceste frumuseţi care împrospătează casa."
Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic.
Însa crăpăturile şi defectele ne fac viaţa împreuna atât de interesantă şi ne răsplătesc atât de mult!
Trebuie să luăm fiecare persoană aşa cum este şi să căutăm ce este bun in ea.
Crăpătura vasului nu înseamnă sfârşitul,ci o posibilitate de a face ceva diferit!