Join the new world

Personajele:
OchiReci - e😜resedinte al eMoldovei
Vocea - un personaj misterios

Actul I:

Cortina se ridica: Biroul presedintelui. Pe peretii camerei se pot vedea cruci, icoane, biblioteca plina de carti religioase cu titluri aurite, o vitrina mare cu trofee si diplome pe toate scriind “de la OchiReci cu stima si onoare pt OchiReci” si o alta cu medalii.

Scena I:

Actiunea se petrece in jurul orei 03:00 A.M. OchiReci intra in camera imbracat in sutana si cu fata posomorata. Tranteste usa si se aseaza tacticos la biroul lui. Se fataia de colo colo pe scaun negasindu-si loc, frematandu-si gandurile cu razboaiele si economia tarii. Se uita, cu gandul pierdut, de jur-mprejurul camerei. Vede medaliile. Ochii i se maresc. Incepe sa le numere, aratandu-le cu degetul: 1, 2, 3, 4... 35... 59...

OchiReci [isi scutura capul]:
Am prea putine... trebuiau mai multe...

[cu amaraciune in glas]
Mai imi trebuie inca doua pt a-l depasi pe Smif. Doar doua...

[ridica intrebator din umeri]
Dar de unde?

[bufneste cu pumnul in birou]
eGod nu e corect!

[Isi vara mana in buzunar si scoase maruntisul numarandul pe masa]
1 galben, 2 galbeni, 3 galbeni ... 40 de galbeni ... prea putini...

[cade iar pe ganduri]

O voce [soptind]:
Ce ai facut nenorocitule? Din cauza ta emoldovenii au pierdut aproape toata tara. La ce te-ai gandit cand ai facut asta?

OchiReci [posomorat]:
Nu sunt chiar atat de vinovat!

Vocea [soptind]:
Acum trebuie sa-i ajuti. eMoldovenii au nevoie de un erou. De un supererou, un om cu valoare, cu bling-bling, cu putere ...

[malitios]
cu medalii ...

OchiReci [frecandu-si mainile]:
Dar cum? Nu am destul gold pt inca una, poate doua...

[ochii ii aclipesc, apoi isi drege vocea dand din mana de parca ar fi vrut sa alunge un gand]
Plus cred ca am destule...

Vocea:
Oare? Gandeste-te cat de valoros pt ei ai fi daca ai mai avea vre-o 2-3 ...

OchiReci:
Mda, ce e drept daca m-as arata mai viteaz poate m-ar vedea asa cum sunt... Asa cum ma vad eu! Dar cum?

[suparat]
Cum pot sa-i fac sa ma vada pe mine, cel adevarat?

Vocea [cu viclesug]:
Cu mai multe medalii... Iti trebuie doar mai mult gold, doar atat, restul se rezolva de la sine...

OchiReci:
Dar de unde mai mult gold?

Vocea:
Poti sa iei din vistierie...

OchiReci [sceptic]:
Dar nu ma pot atinge de banii statului! Nu pot decat sa-i impart pt razboaie.

[cade iar pe ganduri]

Vocea: [chicotit]

OchiReci [sare de pe scaun, scaunul lasandu-se pe spate, revenid lovindu-l ca un sut in partea dorsala]:
Ahhh!!

[trezindu-se parca dintr-un vis]
Piei Satana din gandurile mele! eDoamne iarta-ma ca m-am putut gandi la asta...

[Incepe sa-si faca semnul crucii]
Amiiiin!

Vocea: [chicotit din ce in ce mai slab]

OchiReci [rasufland usurat]:
A plecat. Multumesc eDoamne! Amiiiin!

Vocea: [revenind, soptit]
Vistieria... Mult gold... Moldovenii nu or sa-si dea seama... niciodata

[OchiReci priveste speriat in toate partile.]

Vocea [batjocoritor]:
Oare El e acolo pt tine? El ce-l pe care-l invoci... Crezi ca o sa-ti dea El goldul necesar. eDumnezeul admin nu va face niciodata asta pt tine. Crezi ca El te poate ajuta?

[cu viclesug]
Eu pot...

OchiReci [frecandu-si bratele de parca i-ar fi frig, temator]:
Cine esti si ce vrei? eDumnezeu admin te va pedepsi orice ai face.. Amiiiin!

Vocea [trist]:
Eu am fost mereu aici pt tine. Mereu te-am ajutat. Te-am facut puternic, ti-am dat dusmanii pe mana. Inca din V1!

[cu glas din ce in ce mai tare]
Eu sunt mereu langa tine... Eu te-am protejat. El doar te-a facut de ras, te-a lasat sa publici numai... Eu pot sa te duc departe.

[OchiReci incepe sa se roage si sa se inchine frenetic. In toata camera se aude numai “Amiiin!”. Incepe sa apara ceata. Cu un scartait lugubru se deschide usa vistieriei lasand goldul sa sclipeasca in lumina lampilor. OchiReci impietreste. Incerca sa tipe dar scoate niste schelalaituri. Ochii ii raman fixati pe gold iar gura deschisa. Un strop de saliva se iveste in coltul gurii.]

OchiReci [revenindu-si isi lipeste spatele de peretele opus vistieriei, balbaindu-se]:
Ci... Ci... Cine e? Ci.. ci... cine a deschis usa?

Vocea:
Mephisto sau Belzebut, Baal, Hades, Loki, Satana, Lucifer, Diavolul ...

OchiReci:
M... M... M...

Vocea [rastindu-se]:
Mai ai de gand sa te balbai mult?!

[calm, silabisind]
Me-phis-to.

[melodios]
Ca in Faust. Dar prefer K. Mai simplu. Acu sa trecem la afaceri... pardon, la ajutor. Vezi tu acolo e gold, mult gold...

OchiReci [balbaindu-se din nou]:
C... C... Ce vrei de la mine?

Vocea [oftand, apoi rastindu-se]:
Nimic, doar te ajut! Tu chiar nu pricepi?!

[Chicotit, apoi cu voce joasa, imperceptibila pt OR]
Si sa te fac de ras in randul emoldovenilor.

[Cu voce tare, solemna]
Trebuie doar sa intri in vistierie si sa iei un lingou. Nu or sa-si dea seama.

[cu viclesug]
Crede-ma.

OchiReci [incepe sa tremure din toate incheieturile]:
Atata gold, atatea medalii...

[sceptic]
Nu, piei! Nu am ce discuta cu tine. Amiiin!

Vocea [suparata, aproape plangand]:
Ma intristezi. Ce am facut sa merit asta?

[cu voce suava, aproape soptita]
Gandeste-te la medalii, la moldoveni, la Moldova. Numai tu poti sa-i ajuti. Doar un lingou, nu mai mult... Nimeni nu o sa stie!

[OchiReci intinde mana tremuranda. Sovaie de parca ar vrea sa creada si sa nu creada vocea. Se hotaraste. Inspira adanc. Ia un lingou si-l pune in buzunarul sutanei.]

Vocea:
Vezi cat de simplu a fost!

[Cortinele de sub partea de jos a scenei se ridica. Konnarcis sta ghemuit in subsolul cladirii.]

Vocea:
A fost mult prea usor.

[hohot de ras batjocoritor, Konnarcis inchide statia, lasa microfonul jos si pleaca]

OchiReci [fericit, dansand in jurul biroului si frecandu-si mainile, in timp ce cortina se lasa in jos peste intreaga scena]:
Am gold, am gold. Scumpele mele medalii, pretioasele mele medalii!

[Sarind de pe un picior pe altul]
O sa am mai multe ca Smif! O sa am mai multe ca Smif!

..............

Pamflet realizat pt concursul Academia de Media si #eMedia