Oameni sau animale?

Day 849, 01:51 • Published in Romania Romania • by WaxDoll

A fost odata un necunoscut, care s-a apucat sa se joace un joc numit eRepublik. Si aceasta lume era una noua in care totul era posibil (partial), o lume unde sa nu fie discriminat si sa isi creeze o noua imagine, fugind de frustrarile lumii reale. Ascuns dupa un avatar si un nume nou, nicidecum banal ca al sau, a cautat celebritate si faima prin presa, prin modulul politic, economic sau militar. Dar un singur lucru nu l-a invatat acest mic nescunoscut, sa nu aduca RL in joc. Dar aceasta regula este imposibil de realizat. De ce? Ceea ce suntem nu este reprezentat de felul in care arati, in care te imbraci, de cati bani ai, cati ani ai… gandirea este ceea ce te face acea persoana care esti TU. Astfel felul in care scri un comentariu, felul in care scri un articol, cuvintele folosite sunt ceea ce unii oameni numesc “personalitate”. Daca vrei sa strigi, sa plangi, sa jignesti, sa ataci, sa distrugi, sa faci un compromis, sa incerci sa alini durerea cuiva, sa gasesti o rezolvare… totul se face scriind. Cuvintele sunt ceea ce tu esti cu adevarat. Intrebarea mea… inainte sa te apuci sa mai scri un nou comentariu, articol, shout este …

Traiesti?

Ne nastem, traim, murim sub soare si luna de generatii. Traim in aceeasi lume cenusie, aceleasi orase cenusii cu aceiasi oameni cenusii.

O lume copiata dupa o alta lume cu oameni care se copiaza intre ei, dar de fiecare data cand societatea mai face o copie, copia rezultata este mizera si neterminata, fara personalitate, fara principii sau valori morale. Astfel ce o va determina pe aceasta maimuta sociala sa se intregeasca, sa fie completa? Mass Media ii va oferii aceeasi educatie ca si la restul bipedelor. Rezultatul uluitor este simplu ... o armata de maimute cu aceeasi personalitate, cu valori morale invatate la televizor si cu o cultura generala marca post decembrista, pe scurt 100 de oameni cu creierul unui singur om.

Iar noi, cei diferiti, traim dominiati de frica de maine. Si de ce nu?

Noi suntem cei care privim prin negura timpului vietile stramosilor, si prin incertitudini, viitorul. Incercam sa invatam din greseli si incercam sa ne ridicam pe propriile noastre puteri. Experienta pe care o vom strange de-a lungul anilor nu ne va fi de nici un folos atunci cand vom ajunge la varsta de 60 de ani, bolnavi si senili.

Si prin ochii afectati de cataracta vom vedea tinerii natiunii cum umbla bezmetici intr-o lume pe cale de autodistrugere. Si ei ne vor privi cu ochii ce vad totul in roz, cu mintea afectata de societatea ce ar trebui sa-i sprijine si cu zambet tamp in timp ce se vor uita la noi de pe scaunul de la metrou. Dar noi vom merita toate acestea? Poate ca da si poate ca nu... Poate ca sirul anilor ni se va urca la cap, astfel ni se va parea absurd sa incercam sa fim amabili sau sa respectam, urland in tot metroul la nesimtitul care nu vrea sa ne dea locul... sau poate vom fi lucizi si vom putea sa ne ajutam sperantele....

Apoi vom muri, ingropati in ipocrizia rudelor si cunoscutilor, in minciuni si glume facute pe seama "mortului".

Bunul simt a plecat de mult dintre noi, si, in loc sa evolueaze, specia umana se intoarce in Epoca de Piatra. Ne jignim, ne aruncam ofense si injurii din ce in ce mai grave, ne lovim cu pumnii si batele si chiar ne omoram intre noi. Astfel formam ierarhia sociala: cei cu bani, cu muschi, cu masina, cu vila, cu piscina, cu femei, cu barbati, cei cu burta (un nou criteriu grotesc de masculinitate) sau cu buzele mai siliconate, sunt clasa "artistocratilor" de maine. Clasa muncitoare suntem noi, cei diferiti. Saracii de azi sunt mai saraci maine. Nu cine are mai multe cunostiinte este mai superior, ci cel care este mai puternic in forta bratelor sau cel care are o limba mai veninoasa si stie injuraturi dintre cele mai fanteziste. Laudele sunt zilnice "i-ai/am tras-o, i-ai/am zis-o, i-ai/am dres-o", le intalnim la orice colt de strada. Persoanele slabe sunt victimele noastre, si nu ne gandim niciodata inainte sa le atacam. Daca gresim nu recunoastem, daca suntem atacati lovim mai puternic. Orice urma de slabiciune este exploatata cu aviditate. Cel care tace este uitat, cel care se revolta este imediat anihilat. Un caine slab intre alti caini. Totul a devenit instinct. Suntem animale.

Ceea ce este diferit de ceea ce Mass Media ne-a invatat ne sperie si trebuie sa dispara. Suntem tolerant cu cei pe care televizorul ne spune ca trebuie sa fim toleranti, dar, pt ceilalti, avem tendinte ucigase. Si de ce nu? Doar se imbraca altfel, citesc alte carti decat noi, au alta religie (pagani, samani, satanisti, etc) decat cele cu care suntem obijnuiti sau nici una (atei, nihilisti), sau, efectiv, nu ne place cum s-au uitat la noi. Suntem acuzati de extremism, dar niciodata de distrugerea propriei noastre tari, natiuni. Traim in trecut si nu privim niciodata spre viitor, deplangem soarta, dar am uitat cum sa luptam. Poporul nostru moare zilnic, dar noi suntem toleranti doar fata de ceea ce ne distruge.

Si de ce nu facem nimic? Frica este cea mai buna lesa pt populatie. Dar banii pot sa intunece mintea celui slab, sa schimbe valorile sale morale, deja putine, si pretuirea vietii celor apropiati. Astfel, in orice razboi, spiritul tradarii se va naste si in sufletele celor pe care niciodata nu ai fi crezut ca ar face un astfel de lucru. Banii pot cumpara orice viata, si cu cat omul traieste in ideea unei lumi materiale, capul altuia va costa din ce in ce mai putin. Averea este singurul tel, iar aviditatea singurul crez.

Daca ai avut rabdare sa citesti si ai inteles ce am vrut sa spun atunci eu una ma declar multumita ca mi-am atins tinta. Daca pana acum ai crezut ca te critic, atunci mai ai o sansa. Daca efectiv crezi ca te-am lovit, nu ai decat sa te apuci sa ma lovesti si tu, si sa-mi arati ca teoria mea este una reala. Tot ce pot sa spun este „Felicitari, ai reusit sa involuezi!”.

Intr-un joc in care ar trebuii sa fim mai buni suntem mai rai si mai cruzi. Intr-un joc care ar trebuii sa ne relaxeze si sa ne faca sa lasam deoparte frustrarile vietii reale cauzate de stresul intens in care traim zilnic, noi aducem numai mizerie si noi frustrari.

Multumesc de mica atentie acordata.