Noaptea Sfântului Andrei

Day 1,105, 11:58 • Published in Romania Romania • by WaxDoll

Spre cruci de piatră şi morminte,
în umbra vechilor salcâmi,
priveşte lumea celor morţi.
Spre ea paşeşti visând.

Tu patu-l laşi în aşteptare
şi noaptea o doreşti
visând cărări nedefinite,
un dor de oameni beţi.

În ceaţa deasă ce coboară
din lumea vechilor stihii,
prin raiuri luna se desprinde,
din vise, feerii.

Şi din argintu-i se îndreaptă
spre tine-o tânără fecioară,
Aştepţi chemarea-i rătăcită,
a şoaptelor dogoară.

Spre tine mâini-le-şi îndreaptă
la sânu-i să te prindă.
În ochii verzi tu dezmierdându-i
a razelor oglindă.

Iar ielele-ţi şoptiră-n treacăt
a lumii fală şi orori
şi ochii desprinzându-i parcă
priveşti în juru-ţi dă fiori.

Vezi vrăjitoare şi fantasme,
şi pricolici şi vârcolaci,
din huma neagră înviaţi.
Începe noaptea lor...

În freamăt şi-n răcoarea nopţii
a trupurilor formă-o vezi,
scăldată-i faţa în sudoare
a recilor corvezi.

Sub cerul roşu de durere
te pierzi în hora lor,
tu ce ai fost, acum eşti rece,
un mort al tuturor.