Join the new world

Noaptea incepu sa cedeze presiunilor si se lasa patrunsa de prora navei. Zorile chicoteau si se coborau usor de-a lungul catargului pe punte. Unele chiar astupau gaurile din panzele navei.
Fusese o noapte grea, cu furtuna.
Valurile marii isi facusera de cap.
Busola indica nordul si sudul in acelasi timp si in aceeasi directie. Echipajul zacea ostenit pe punte printre sticlele de rom, coji de seminte si mucuri de tigara.
Fusese o noapte grea.
O noapte in care, de la simplu matelot la capitan, toti trasesera de funii pentru a mentine cursul navei. In zadar. Zeii fusesera impotriva si arunca nava in deriva.
La un moment dat o voce striga ragusit: "pamant, pamant...". Era matelotul de cart, uitat in varful catargului, care zarise uscatul.
In cateva clipe tot echipajul era in delir: "suntem salvati, suntem salvati..."
"- V-am spus ca trebuie sa aveti incredere in mine"...spuse capitanul naufragiatilor cu voce tremuranda.
Tot echipajul se intoarse catre el si ii adresa cateva cuvinte pentru care cu siguranta mi-as lua cel putin 10 puncte de fepeu. Oricum, erau cateva aprecieri la adresa maica-sii.
Nu dupa multa vreme aveau sa paseasca pe uscat si sa se scalde de fericire in nisipul auriu al plajei.
O superbitate feminina cu buricul intre sani si de culoarea laptopului meu isi facu aparitia si ii saluta cu fermitate: "Aluba cumbu zaluba!"
Era una din cele 47 de sotii ale sefului de trib de pe acea insula...un trib de canibali.
Capitanul fusese strabatut de un ultim gan😛 "Si totusi am naufragiat..."



PS. Daca ati gasit toate greselile din acest text inseamna ca l-ati citit. Va multumesc.