Ce vremuri traim.
•
by Marius Ovidius
Ciudata lumea asta noua in ultima vreme. Toata lumea e putin iritata (macar) de lipsa asta de actiune dar, si de noile forme de actiune.
TaviTav (Ministrul Apararii) tine flamura sus cu un articol international despre situatia manevrelor recente ale PEACE http://www.erepublik.com/en/article/official-e-romanian-defence-minister-statement-729805/1/20 si lamureste pozitia oficiala a eRomaniei. Articolul nu vorbeste, de fapt, doar despre razboaie si cuceriri cit despre un nou fel de a fi al lumii acesteia.
Conceptul eR, datorita actualei situatii, este oarecum limitat in a se desfasura deplin insa, fiindca eR este populat de useri foarte activi, evident ca au fost gasite alte cai de a conduce lucrurile spre anumite rezultate.
Spuneam, mai demult, ca in acest joc nu este definit un anume sistem politic (desi el se numeste eRepublik si, implicit, ar fi de crezut ca e vorba de o republica - hai Ploiestiul !) desi sunt definite reguli de manifestare politica.
Exista alegeri, exista partide, etc, au existat (si au fost recunoscute de Admin) chiar si regate.
Un caz celebru este cel al Pakistanului ce a avut un Imparat-Zeu, nobilime (sau un fel de satrapi) si tot ce tine de o atare organizare. Toate astea in conditiile in care regulile jocului erau aceleasi, si la ei, ca si oriunde altundeva. Revedeti, daca va face placere, http://www.erepublik.com/en/article/nu-suntem-o-insula--703193/1/20.
Pakistanul a avut, asadar, puterea de a sustine ca nu toti cetatenii sunt egali (nici macar in fata Imparatului-Zeu) si, astfel, sa isi defineasca o noua forma de organizare sociala.
Daca nu mergem atit de departe, o sa vedem ca si in Italia exista grupari ce considera ca viitorul organizari sociale ar trebui sa fie Teocratia. O interesanta viziune politica ce uneste credinta cu puterea, asemanator cu cea descrisa mai sus privitor la Pakistan insa ceva mai democratizata.
De altfel, si la noi a aparut, destul de recent, o noua orientare Anarhica (Ipocrit Anarhica) ce se bucura de un succes serios din partea playerilor ce se plictisesc de aceasta perioada de monotonie a jocului. Evident, pe linga aceasta, exista si optiunea unei dictaturi militare, mai ales acum cind fortele armate nu prea mai au un obiect clar, un dusman cu care sa lupte, asa ca se specializeaza in lupte politice sau economice.
Iata ca ideile diferitelor elite, din diferite tari ale eR nu sunt foarte diferite insa, toate resimt o oarecare frustrare, ce mai apoi se transmite prin comportamentul lor social "in game". Pentru ca nu au aparut mari diferente de atunci, va sugerez spre relecturare http://www.erepublik.com/en/article/societatea-eromana-708529/1/20.
Poate ca nu va spun o noutate, insa eu sunt un fan al pragmatismului clasic, antic chiar, asa ca in continuare am sa incerc o critica a societatilor eR din o asemenea prisma.
O societate trebuie sa se bazeze pe Legi sau Reguli pentru ca, in lipsa lor ea se reduce la o adunare, un grup sau o turma. Aceste Legi, la care fac referire, nu au caracter juridic (nu cu necesitate) cit unul de norma sociala, acceptata de toti (sau impusa tuturor) membri societatii.
Interesant in definirea acestor legi este faptul ca ele se bazeaza pe ceva comun acceptat, cum ar fi unele Valori (acceptiuni generale despre bine, contrar a ceea ce este acceptat ca fiind rau) sau pe o traditie orala (multe dintre aceste prime legiuiri au avut la baza vietile unor eroi - cum ar fi Herakles, Rama, Arjuna, Ghilghames, etc).
La noi ar fi de luat in considerare viata si eExistenta unor eroi locali (am sa va rog pe voi sa intocmiti o lista) insa, ceea ce este ciudat, care sa fie acceptati de toti eRomanii (ceea ce e virtual imposibil).
In cadrul societatii (asa cum o cunoastem din RL) un rol deosebit are educatia caci, prin aceasta se modeleaza personalitatea si caracterul viitorilor cetateni, prin aceasta se asigura respectarea normelor sociale si a ordinii in societate, respectul si viata normala a celor in virsta 😉
.
In eR asta este imposibil. De asemenea este imposibil aici (asa cum am discutat cu initiatorii Ministerului Justitiei) impunerea unor norme specifice unui stat.
Nu avem nici un fel de control asupra eSocietatii in care traim, in concluzie, si ne ramine doar sa luptam, sa facem afaceri sau politica.
In stare in care este eR acum, ma tem ca politica este singura supapa de manifestare in eR, motiv pentru care aceasta tinde sa preia si din atributiunile altor module ale jocului (TO devenind ceva foarte normal, deja).
Aceasta incapacitatea de a reglementa cumva, oricum, fenomenul social, va avea ca urmare deprecierea continua a calitatii relatiilor dintre jucatori si dintre state si va incuraja comportamente oportuniste, chiar lipsite de valoare umana.
Daca sesizati vre-o eroare de logica sau ipoteze eronate in demersul meu, va rog sa imi atrageti atentia si, eventual sa incercam o reformare a imaginii.
Toate cele bune !
Marius Ovidius
Indymedia
Facebook
Twitter
Discord
Comments
excelent, votat...
aruncati o privire si aici:
http://www.erepublik.com/en/article/strigator-la-cer-sa-facem-ceva--730809/1/20
Asa, tu ce propui, de fapt: programatorii jocului sa ofere "mana libera" anumitor grupuri de utilizatori pentru a-si crea propriile reguli politice in cazul asta?
N-ar fi mai bine sa-i lasam sa repare jocul asta odata, sa se incarce cum trebuie, sa nu mai dea erori la munca, sa scoata regulile tampite de genul "presedinte in exil"?
Sa fim seriosi! Daca ar trebui sa ma inchin la statuia lui Smif (imi cer scuze in fata lui, insa el e actualul presedinte 😃 ), mai bine m-as muta in alta parte sau m-as lasa de joc.
Chiar si in descrierea jocului se spune: creaza-ti propriul destin (sau ceva de genu' asta), iar prin asta eu inteleg mana libera la orice actiune legala.
Prea mare Text Wall-ul pentru nimic interesant... 🙁 Sorry!
E mult mai bine... Am lasat "zoaiele" deoparte. Din ce stiu eu, parca se numeau "strapi", si e posibil sa fie o greseala de tipar (cum se spune). Problema e ca pana si intr-o dictatura militara, omul din varful piramidei oboseste, si trebuie schimbat, apoi trebuie alternat, apoi trebuie condus diferentiat (ca sa se deosebeasca un dictator de altul), si tot asa, pana ajungem tot la o forma de democratie.
In Atena functiona democratia in agora tocmai pentru ca era vorba de putini. Pe masura ce populatia crestea, devenea din ce in ce mai greu ca parerea fiecaruia sa conteze. Aici, in eRomania, populatia creste, si toti vor sa participe la procesul democratic; si cum moartea nu prea face loc pentru altii, ramai in spate, cu frustrare cu tot. "Moartea" se manifesta prin jucatori care fie sunt ban-ati, fie se lasa de joc pentru ca nu mai gasesc ceva de facut - culmea, ea se manifesta "infantil", in loc sa preocupe babaciunile care gandesc la fel ca acum un an 🙂 Asa ca ajungem ca "la vremuri noi, tot noi". Pakistanul a cazut, a lasat locul la altii; acum e Iran, Indonezia sau poate Turcia; maine cine stie, poate se mobilizeaza China sau India.
Stii, e o reclama arborata prin majoritatea statiilor de metrou din Bucuresti, o reclama la un medicament (nici nu conteaza la ce este, doar o fraza atrage atentia), care zice ceva in genul "ei (dinozaurii care apar in reclama) ar fi trait si azi, daca nu mureau din cauza racelii". Cine stie, poate ca asa cum altii mai mor prin alte parti (tari), ar fi cazul sa mai moara si pe aici...
@MOBBY, chiar asta era concluzia mea finala (scuze daca dimensiunea textului te-a suparat), anume ca este imposibil, asa cum e jocul acum, sa avem o lume asa cum ne-am dori noi si, in nici un caz mai buna.
Curentele si tendintele din joc vor deveni tot mai nocive si astfel, activitatea adminilor va deveni preponderent politieneasca ori, reguli impuse si urmarite de alti oameni ... ei bine, nu vor mai da placere jocului.
Freedom of ruling.
Oricum, Teocratie.. in curand ca role-play si la noi. Masura din spate: tehnocratie.
Avem si noi propriile zeitati pe undeva prin izvoarele istoriei. The gods are coming.
"Lumea" CU care traim. Haideti sa ne gandim la ea ca la logodnica/logodnicul nostru.
Traim impreuna, relatia se bazeaza pe interdependenta, o dulce simbioza.
Toate merg bine in primii ... sa zicem... 3 ani de convietuire (da, dragostea dureaza 3 ani). In momentul acela, ne dam seama ca vrem ca persoana iubita sa fie mai buna. Nu ne mai convine traiul simplu alaturi de ea, vrem mai mult si mai mult. Vrem totul, cu conditia ca "totul" sa vina acum si sa vina frumos impachetat.
Si batem "Lumea" la cap... O vrem mai buna! O ducem sa ne cunoasca parintii, bunicii, rudele de gradul IV, o ducem la teatru, poate-poate se educa, o ducem la opera, sa fie eleganta, o ducem la meciuri de tenis, sa stie ce-i ala fair-play. "Lumea" trebuie sa fie mai buna!
"Lumea" se supara si se duce la altcineva, care o accepta asa cum e. Pentru ca "Lumea" nu vrea sa fie mai buna doar ca sa ma multumeasca pe mine sau pe tine. Dar stii de ce nu vrea? Pentru ca nici eu si nici tu nu suntem dispusi sa devenim mai buni pentru "Lumea" si ne asteptam ca ea sa ne accepte asa cum suntem.
Stiu ca e exagerat ce am scris si nu cred in resemnare, in lipsa puterii individuale, nu-mi place lipsa de respect, etc. Dar avem voie sa exageram din cand in cand, nu? Altfel am parea prea mici.
S-auzim de bine! 🙂