And what`s the point of digging countless graves ...

Day 694, 02:31 Published in Romania Romania by WaxDoll

O mana palida aseza o carte inapoi pe raftul prafuit, apoi se retrase inghesuindu-se in buzunarul paltonului. Peretii de caramida, inegriti de fum, ornati pe alocuri cu panza deasa de paianjen, ascundeau o incapere mica. O lumanare groasa, din ceara alba, era singura sursa de lumina. Langa fereastra era asezata o masa mica si un fotoliu, ce la vremea lui ar fi fost din catifea rosie, acum roasa si inegrita. Prin geamul spart gerul de afara patrundea cu nonsalanta, dand incaperii imaginea unui congelator urias. Prin el puteai vedea gradina lipsita de orice urma de verdeata cu o fantana, un falnic inger din marmura alba, decapitat si plin de ciulini, in mijlocul ei. Se apropie de geam si in ochii lui gri lumina moarta a soarelui straluci trist.

Se aseza pe masuta, privirea i se opri asupra cerului acoperit de nori cenusi, apoi cobora asupra lumii arse. Soarele a ramas o umbra in intunecimea lui. In lumina incetosata se cufunda in nestiire. In minte ii aparu o amintire ... un gand ... un fragment dintr-un portret ... o idee.

- Voi trai din nou visul unei vieti... fiecare moment... fiecare atingere... fiecare bucurie. Apoi voi muri.

Cu ochii inchisi gandul il duse departe, spre locuri ce le credea de mult uitate, dar vi acum in amintirea lui.

...

Strada pustie i se deschidea in fata. Spanzuratori uriase se inaltau la fiecare colt. Cadavrele se leganau alene in vant si ici si colo cate o bucatica putrezita se desprindea, incet, de parca nu ar fi vrut sa plece de langa suratele ei. Mirosul greu devenise ceva obijnuit in micul oras ruinat. Lumina cenusie a diminetii de toamna dadea o imagine macabra caselor cu zidurile faramitate si gemurile sparte, ca niste ochi orbi.

Simtind un fior rece pe sira spinarii, isi stranse mai bine paltonul in jurul corpului. Incepuse sa simta lipsa copacilor si a florilor din gradini, a zgomotului si a aerului poluat de masini pe care odata il dispretuia. Simtea lipsa tututor lucrurilor mici pe langa care a trecut fara sa-i pese. Chiar si a oamenilor pe care de atatea ori i-a ocolit sau i-a privit cu dezgust.

Odata, pe aceste strazi se plimbau tineri. Copiii alergau cu ghiozdanele in spate spre scoala, femeile se plimbau, cochete, prin magazinele de pe trotuar iar armata facea aproape in fiecare zi cate o parada militara in drum spre razboiul de antrenament.

Dar totul se topise de parca ar fi fost un vis.

Razboiul a inceput subit. Nimeni nu se dezmeticise inca atunci cand au atacat. Armata lor numeroasa a distrus in mai putin de o ora suburbia calcand in picioare teritoriul neutru.

In mai putin de 10 ore deja invadasera orasele, lasand in urma lor cladirile daramate si nori de praf.

Inchise ochii si isi aprinse o tigara. Porni incet pe sub spanzuratori, privind precaut de sub gluga.

Trecu pe langa strazile laturalnice unde se ridicau munti de cadavre pe care nimeni nu se mai obosea sa le ingroape. Ocoli cateva puncte de control strangand incet intre degete pistolul din buzunar. Un cersetor se apropie de el, oferindui isistent un sobolan mort pe cativa banuti. Stapanindu-si senzatia de voma, il imbranci intr-o parte si grabi pasul.

"Pana si la asta s-a ajuns..."

... To Be Continued ...