Join the new world

Arborele vietii, o structura imensa de alegeri si decizii, ni se deschide in fata inca de la primi pasi facuti de-a lungul trunchiului sau.

O, nu! Nu te gandi la un copac real sau mitologic, cu crengute, frunze verzi si fructe ademenitoare. Ci la o ramificatie de drumuri si consecinte ale faptelor noastre. Fiecare ramura pe care mergi este o urmare a deciziilor luate pana in acel moment, fiecare frunza la care ajungi - un final.

Fiecare om, la inceputul calatoriei sale, este echipat cu o busola si cu un ceas. Busola, un obiect ce pare atat de neinsemnat, reprezinta visele, scopurile, idealurile celui care o poarta. Uneori pare crapata, uneori parca nu merge bine sau nu arata cu exactitate Nordul … Ea nu este niciodata un vinovat al faptelor tale, tu esti singurul care greseste calea.

Iar daca iti dai seama prea tarziu, realizezi ca drumul inapoi nu mai este posibil. Pe aceasta busola Sudul nu este niciodata viabil, iar timpul niciodata nu-l vei mai putea da inapoi. Ceasul pe care-l ai este fara rotita de intors, va continua sa ticaie si sa-si miste sagetile oricat ai vrea tu de mult sa le opresti.

Totul este numai alegerea ta. Insa povestea noastra se rezuma la pierderea acestei busole.

A fost odata ca niciodata un om care, mergand de-a lungul arborelui, la un moment dat si-a pierdut busola. Nu si-a dat seama, ci a continuat sa paseasca pana ce a ajuns la o cumpana. Sigur pe sine, si-a dat jos desaga din spate si a inceput sa-si caute busola. Descumpanit ca nu o mai gasea a inceput sa o caute si mai cu ravna. Insa aceasta nu s-a mai putut gasi. Era pierdut. Grijile si nemultumirile, necazurile si alegerile gresite, toate i se adunara in minte. Singurii insotitori de drum ii sunt doar slabiciunile firii umane.

- Omule, nu mai sta sa o cauti, ii spuse Lenea. Intinde-te si dormi langa, ca tare esti ostenit. Maine vei mai face un pas, poimaine inca unul. Iti vei gasi drumul. Timpul va trece pe nesimtite si vei realiza ca acesta iti e finalul.

- Omule, dar de ce nu vrei sa mergi alaturi de mine, ii sugera Deznadejdea. Ne vom uita mereu inapoi sa vedem daca iti zaresti busola. Ne vom gandi mereu la deciziile luate atunci. Nu vei fi niciodata singur, Regretul imi este insotitor de drum.

- Hai alaturi de mine, spuse Slabiciunea. Drumul pe care o sa ti-l arat este scurt. Vom ocoli obstacolele, ne vom plange de mila acolo unde sunt hopuri si ne vom baza pe altii sa ne ajute cand o sa ne fie greu, iar finalul va fi fara de folos.

Si cum toate incepura intr-un cor sa-l imbie, calatorul se aseza si incepu sa cugete.

Daca omul a reusit sa-si gaseasca busola sau a mers inainte fara ea, aceasta este o alta poveste. Fiecare viata este a celuia care o poarta. Chiar si in intunericul cel mai crunt, unde totul pare fara de solutie, trebuie doar sa cauti. La un moment dat vei gasi iesirea.

O poveste spusa demult de un motan batran unui puisor de vultur incapatanat.