Join the new world

Stimati cetateni,

Incep prin a-mi cere scuze fata de dumneavoastra pentru asteptarea la care v-am supus. Conform comunicatului Ministerului de Externe – ianuarie 2009, v-am promis o prezentare in detaliu a procesului de negociere cu Ungaria desfasurat pe perioada mandatului meu in termen de maximum 24 de ore. Tara nu a ars, cat timp a asteptat, asta imi este clar, dar cuvantul dat trebuie respectat. Intarzierea a fost cauzata de motive tehnice. Oricat de vag suna acest termen, in cazul de fata se traduce prin restrangerea, pe cat posibil, a marimii acestui articol prin punerea la dispozitia dumneavoastra a documentelor care au purtat „semnatura” Ministerului de Externe prin intermediul site-ului ecetateni.com. Cum ecetateni.com nu a fost activ o perioada scurta de timp, am oscilat intre a alege e-liberali.info sau un site de tip fileshare; de aici si intarzierea.


Mostenirea

Doresc sa clarific din start acest detaliu: mostenirea, la „Externe”, doar exista. Nu era nici grea, nici usoara, nici batuta in cuie, nici in bataia vantului, pentru ca diplomatia este de asa natura incat niciodata nu poate fi stabila, perfecta. Am imbratisat aceasta mostenire – buna sau rea, dumneavoastra aveti luxul de a o judeca; eu am putut doar sa o accept si sa o apar. De ce? Pentru ca deciziile din trecut sunt corecte sau nu din viziunea prezentului – dar atunci asa s-a decis, si cu aceste premise se lucreaza acum.

Astfel, reiterez respectul pentru predecesorii mei si sper sa nu raman mai prejos prin ceea ce am facut sau am incercat sa fac.


Ungaria

Exista o regula nescrisa printre diplomati de a nu da afara din casa si de a nu mediatiza cuvintele, ci actele semnate. De aceea, este de preferat sa nu comentezi nimic fata de terti pana nu se usuca „cerneala” din semnatura, pentru ca orice detaliu nou in negocierile diplomatice poate schimba, drastic, rezultatul. Ministrul de Externe al Ungariei, Quicksilver, a fost instiintat de faptul ca negocierile dintre cele doua parti, Romania si Ungaria, sunt sistate pe termen nelimitat si orice acord verbal/de principiu, precum si contractul nesemnat, va fi lovit de nulitate.

Initial, Ministerul de Externe a considerat aceasta instiintare drept o masura punitiva asupra faptului ca acordul a fost facut public inainte de putea fi semnat. Imi asum responsabilitatea daca a fost o problema de comunicare – Romania urma sa astepte pana cand ambele parti isi puteau indeplini conditiile asumate in contract, pana la a-l pune in discutie in Congress sau la dispozitia cetatenilor; partea maghiara s-a pripit in a-l pune la dispozitia populatiei, in conditiile in care, in acel moment, nu isi putea sustine obligatiile asumate; mai exact, nu detinea suma de gold prevazuta in contract. Din punctul meu de vedere, cel mai corect era sa astepte. Intre timp, Ungaria a atacat Romania, astfel ca am considerat ca pagina respectiva a fost intoarsa.

Dupa cum este clar pentru toata lumea (sper), negocierile directe cu Ungaria au fost sistate. Oferta care a fost afisata de partea maghiara nu a fost semnata. Mai mult, varianta deja aparuta prin presa, in articolul lui Alex Craciun, a fost cel putin pusa sub semnul intrebari de insusi Ministrul de Externe al Ungariei, Quicksilver. Prin urmare, nu avem nici o datorie (morala cu atat mai putin) fata de Ungaria. Razboiul va ramane activ, teritoriile vor ramane la noi, ca si companiile detinute de maghiari din provinciile rusesti.

Istoricul discutiilor a fost destul de incalcit, dar am sa incerc sa-l mentin cat mai simplu, prin documentele trimise de catre Ministrul ed Externe, cu caracter oficial:

- O adresare catre Ministrul de Externe al Ungariei (la acea vreme), Adam Zahovay. (http://www.ecetateni.com/index.php?topic=2191.0) Adresarea a urmarit liniile articolului lui dsalageanu (http://www.erepublik.com/en/article/the-100-gold-peace-pacea-de-100-gold-719665/1/20), dupa o discutie avuta, inaintea publicarii, cu acesta; nu a fost o copie exacta, pentru ca (eu) doream sa pornesc negocierea de pe o pozitie mai ridicata, mai dura, astfel incat o negociere pana la formula lui Dragos sa aduca niste beneficii nespecificate in articol sau in oferta. Raspunsul a fost evaziv (un reply prin care ne confirmam functiile si faptul ca urma sa discutam despre pace, dar nimic mai mult), asa cum era de asteptat, si am fost redirectionati in a discuta cu PEACE.

- O adresare catre PEACE, intermediata de Ministrul de Externe al Italiei, Ombrone (cu aceasta ocazie, multumiri lui Marius Ovidius pentru legatura creata). (http://www.ecetateni.com/index.php?topic=2192.0) Discutia s-a purtat pe un ton amical, si i-a avut participanti pe Ombrone si Ministrul Apararii Nationale al Italiei, pe de o parte, si pe smif (Presedintele Romaniei), pe Han Solo (fostul Ministru al Apararii, reprezentand punctul de vedere militar), pe mine (Ministrul de Externe) si pe Marius Ovidius (ambasadorul Romaniei in Italia, omul de legatura). Ombrone a anuntat Secretariatul PEACE despre intentia noastra diplomatica si a fost de acord in a primi o oferta din partea noastra, spre a o supune la dezbatere. Finalitatea a fost acel document, si o serie de mesaje intre mine si Ombrone. Pe scurt, dupa livrarea acelei oferte, trebuia sa ramanem in expectativa.

- O oferta din partea Ungariei, a lui Quicksilver (http://www.ecetateni.com/index.php?topic=2193.0), urmata de o dezbatere ad-hoc si o contraoferta a Romaniei, in aceeasi zi (http://www.ecetateni.com/index.php?topic=2194.0). Similar primei adresari catre Ungaria, si aici a intervenit un articol al lui dsalageanu (http://www.erepublik.com/en/article/opinii-despre-relatia-cu-ungaria-si-rusia-724178/1/20); in acest caz, a fost scris fara a ma informa (ceea ce nu se constituie intr-o invinuire, din moment ce fiecare cetatean este liber sa publice ce doreste, cand doreste, cum doreste), insa dupa momentul in care ii comunicasem lui Dragos rezultatele ultimei runde de negocieri (a caror finalitate apare in al doilea link). Nu pot trage o concluzie certa asupra faptului ca aceste ultime detalii l-au influentat sau nu pe Dragos, si nici nu doresc sa o fac. Cert (sper) este ca acest ultim articol mi-a subrezit inca o data pozitia. De ce? Pentru ca Dragos continua sa se semneze „dsalageanu, […] Ex-Ministru de Externe a Romaniei”, continua sa intretina discutii cu partea maghiara (cu caracter neoficial, dar care influentau discutiile cu caracter oficial) si continua sa ofere alternative diferite de cea « oficiala » (dpdv politic, era o propunere diferita care putea fi pusa in practica in functie de rezultatele urmatoarelor alegeri ; astfel, partea maghiara a ales sa astepte sa se deruleze conflictul la noi, inainte de a alege ceva).


Motivatia strategiei

Pe de o parte, am ales sa negociem o pace cu Ungaria pentru a preveni o situatie dificila, o situatie in care am fi fost blocati de la a interveni in sprijinul unui aliat atacat de pe teritoriu roman, dar si pentru a ne lasa libertatea de a ataca o regiune oricand decidem astfel, fara a fi constransi la a astepta inchiderea unei alteia – ambele manevre fiind incercate, prima de Rusia, a doua de Ungaria. Astfel, a fost contactat ministrul de Externe maghiar si s-a incercat o rezovlare simpla si facila pentru ambele tabere. Amanarea repetata a unei discutii si, mai apoi, invocarea unor conditii draconice (de tipul asumarii responsabilitatii de a inapoi suveranitatea Rusiei, de a ceda teritorii ocupate, de la a nu mai incerca alte manevre de tip take-over politic etc) doar pentru a incepe procesul de negociere a condus la o singura concluzie – Ungaria dorea sa traga de timp. „De ce?” ar fi o intrebare care a preocupat Ministerul Apararii Nationale mai mult decat pe cel de Externe, pentru ca, din punct de vedere diplomatic, era cert ca Ungaria spera la o redistributie a balansului puterii (la ei, la noi, in Atlantis, in PEACE GC), astfel incat sa aiba o pozitie mai puternica in negocierile ce urmau sa aiba loc.

Pe de alta parte, am ales sa negociem cu PEACE GC. Din mai multe motive, cele mai importante fiin😛 1. PEACE era principala speranta a Ungariei, singura variabila din ecuatie care putea inclina balanta in favoarea lor – puteam scurta totul prin eliminarea Ungariei din ecuatie si prin discutarea cu niste oameni neimplicati afectiv in problema romano-maghiara; 2. Incepusera sa se adune mai multe probleme cu care Romania se confrunta, atat individual, cat si ca parte a Atlantis – atacul Ungariei, revoltele rusilor, previziunea unui TO in Norvegia etc – probleme care purtau un singur numitor comun: PEACE; 3. Principala doleanta a romanilor era imaginea mai sifonata a Romaniei, pe plan international, ca urmare a TO-ului din Rusia. Prin simpla dovada ca eram dispusi sa propunem/ascultam o rezolvare (care sa apere si interesele altor parti – v Norvegia, in cazul documentului adresat Secretariatului PEACE), puteam castiga un capital de imagine. Va rog sa luati in considerare ca PEACE a impus prezenta atat a Ungariei, cat si a rusilor in acelasi „contract” – oferta a fost facuta in concordanta, pentru a evita certuri inutile; daca vreuna din parti accepta conditiile, oferta urma sa fie fractionata si facuta/semnata individual cu acea parte.

De ce am jucat la doua capete? Initial, nu am facut asta. Cand Ungaria a inceput „sa traga matza de coada”, am facut apel la o parte terta, Italia, cu care avem legaturi bune prin efortul lui Marius Ovidius, pentru a ne face auziti in Consiliul de Securitate PEACE GC. In momentul in care am trimis adresarea oficiala, era singurul canal activ si folosit spre rezolvarea problemelor mai sus amintite. In timpul dezbaterii acelei adresari, partea maghiara a venit cu o propunere proprie (desi fusese explicit mentionat de catre PEACE ca vom sista orice negociere pana la analizarea completa a propunerii noastre). Acum urmeaza o parte care va parea cusuta cu ata alba, dar nu pot sacrifica o sursa de informatii; incepe cu faimoasa expresie de lemn „din surse sigure”, Ministerului de Externe i-a fost adus la cunostinta ca oferta facuta catre PEACE a fost respinsa categoric de catre anumiti reprezentanti, care considerau ca partea romana nu ar avea nici un drept sa impuna anumite conditii (de genul celei prin care incercam protejarea Norvegiei de la un TO). Ungaria a grabit o propunere proprie (a se citi a facut o oferta ce urma sa fie analizata, modificata si acceptata in decursul unei singure zile) pe care ne-a inaintat-o, in conditiile in care noi nu am fost informati, in mod oficial, de esecul nostru diplomatic cu PEACE.

In acel moment, am decis sa analizez si sa modific propunerea Ungariei ca exercitiu de antrenament, pana la sosirea instiintari oficiale din partea PEACE, via Ombrone. Am fost cat se poate de serios in cursul discutiilor, am pendulat de o parte si de alta a ofertei, am luat pulsul partii maghiare (care nu dorea tratate comerciale sau acces la firmele din fostele regiuni rusesti, ci dorea doar toate regiunile), dar am pastrat mereu in maneca asul negocierii cu PEACE. Asul care insemna punerea in practica – Ungaria putea sa ofere si sa primeasca orice dorea, dar totul era egal cu zero daca nu avea sustinere din partea PEACE. Care PEACE era in continuare presat sa nu acorde pace Romaniei atat timp cat ne vom mentine pretentiile de a stapani West Siberia si a coridorului creat pana acolo. Astfel, am taraganat pe cat posibil negocierile (spre exemplu, am numit cei 5 generali ai corpurilor romane de armata drept initiatorii revoltelor, pentru ca fiecare sa obtina o medalie, lucru care a cauzat ceva probleme, dupa cum reise de aici (http://www.ecetateni.com/index.php?topic=2195.0)) pana in momentul in care am primit instiitarea PEACE. Care, culmea, ne atragea atentia ca am fi jucat la doua capete, prin negocierea cu Ungaria (care Ungarie facuse publica oferta noastra), si acesta ar fi motivul pentru care oferta adresata lor va fi refuzata. Eu am acuzat partea maghiara de rea-vointa si am retras Romania de la masa negocierilor.

Chiar si daca si PEACE, si Ungaria ar fi acceptat perfectarea ultimei ofertei, tot s-ar fi putut boicota pacea prin implicarea acelei „a treia persoane” in proces (cel ce urma sa reprezinta Armata) – atat Han Solo (in discutiile cu italienii), cat si TaviTav (in discutia privata, in paralel cu cele cu maghiarii) si-au exprimat clar punctul de vedere: Han Solo nu dadea nimic, iar TaviTav nu dadea nimic gratis/ieftin. Dezacordul unuia dintre cei trei membri participanti ar fi impins discutarea ofertei cu alte persoane, cu Congress-ul, cu populatia prin plebiscit etc, pe scurt, ar fi implicat alte persoane, cu alte puncte de vedere, care ar fi amanat si mai mult luarea unei decizii in conditii de unanimitate. Obiectivul meu din aceste negocieri era cunoasterea adversarilor si a limitelor pe care le avea in negociere (PEACE nu accepta nimic care se excluda Rusia, iar Ungaria nu accepta nimic care cerea o suma de gold in 4 cifre, indiferent ce am fi cedat in schimb, ca exemple) si a altor detalii pe care le consideram importante, dar nu neaparat vitale.


Finalitate

Initial, as fi vrut sa afirm cu tarie ca finalitatea urma sa fie pacea. Pe masura ce discutiile deveneau interminabile, si nimicurile deveneau tot mai importante, si timpul parea sa se dilate cand venea vorba de primit raspunsuri, as fi vrut ca finalitatea sa fie o lovitura prin care Romania sa castige in prestigiu – nu atat fata de toti cetatenii sau de toate statele, cat macar in cercul de membri-conducatori ai Atlantis. Ca exemplu concret, am avea faptul ca vroiam sa legam independenta Rusiei de cea a Norvegiei (prin introducerea acelei caluze antiTO). Orice eventuala reusita aici a avut un efect restrans si, in general, asupra unor oameni care deja ne apreciau. Deci, o finalitate precisa nu exista, motiv pentru care am ales, initial, sa nu fac public acest lucru – intru adevar, nu poti spune ca ai lucrat 5-10-15 zile la ceva, iar finalitatea este ca nu este; am vizualizat pacea, am gandit-o, am conturat-o, dar apoi am deschis ochii si pacea s-a dus, iar eu, la fel ca 3 Sud Est, raman cu amintirile.

Finalitatea in problema maghiara este ca ramanem asa cum am fost si pana acum. Nu degeaba nu s-a incheiat o pace de atata amar de timp. Iar in problema rusa, ramane sa decidem cum gasim noi, romanii, de cuviinta, fara sa ne asumam vreo obligatie fata de altcineva. Asta din ce ar interesa cetatenii. Din ce ar interesa Ministerul de Externe, finalitatea a fost influenta pe care un ambasador o poate avea intr-o anumita tara, daca este lasat sa acumuleze atat incredere/relatii, cat si informatii, dar si modul in care eu am putut sa umplu pozitia in care am fost investit. Din acest ultim motiv, as dori sa aflu si parerea voastra referitoare la modul in care documentele au fost redactate si trimise si, mai mult, daca simtiti necesar publicarea lor pe durata discutiilor.

Va multumesc daca ati avut rabdarea sa ajungeti pana aici (5 pagini in Word) si imi cer scuze pentru intinderea exagerata a acestui articol. Sunt multe vorbe, dar aceste vorbe acopera si mult efort.

Andrew McWilliams
Ministru de Externe