Poveste de Craciun.1989 - 2.
direct x
Aceasta poveste este scrisa de Danidanam, si mi-a fost trimisa prin pm. Imi iau libertatea sa va indemn sa-i trimiteti pm-uri sa-si faca ziar. Nu vreau sa fiu singurul care citeste astfel de randuri.
17 Decembrie 1989- dimineata - ma trezesc cu draci, magaru' de frate'meu iara asculta radio ala liber care bruiaza de aud toti vecinii, scot nasul din duna, iara imi vad respiratia- atata de frig ii in camera mea.Mami ajunge acasa de la schimbul 3, ceva se intampla in bucatarie, ii aud vorbind in soapta cat timp sunt la baie.
Aud si usa de la apartamentul vecin, ii clar, incepe sedinta de nechezol a lu' mami cu vecina.Frate-meu iese din camera lui imbracat cu pufoaica aia sarbeasca de'o capatat-o cand l-o pescuit din Dunare un granicer sarb si l-o trimis inapoi. Mami incepe sa planga, zice ca ii camasa de mort, dezbrac-o iute ca de nu rup lingura de lemn pe tine, nu meri' nicaieri azi, azi stam in casa. Frate'meu rade, o ia pe mami pe dupa umeri si o joaca, ii zice mami drag' azi am o intalnire importanta. In drum spre usa, ia banii si cartelele de paine de la mami si imi trage o scaltoaca apoi ma baga cu nasu' la subsuara lui, zmotocindu-mi parul, uffffffff, sa zic ca nu-mi place? as minti, da' ma fac cu draci si zbier lasa-ma'n paceeeee, el rade si inchide usa in urma lui, coboara fluierand scarile, habar n'am cum face asta ca io' mereu ma impiedic desi m'o dotat cu o lanterna uriasa.
Ii deja amiaza, astept sa fiarba tocana, mami ii cu cipca prin vecini, se intoarce intr-un tarziu si zice sarea noastra-i cu viermi- noa, ii clar, daca o citeaza pe Buna ii naspa. Refuza sa explice, ramane cu ochii pe geam, afara ii soare, prea cald pentru o zi de Decembrie, pe faleza Muresului vad copiii de la blocuri cum joaca fotbal. Cica ii adevarat ce zicea frate'meu ca o auzit la radio, Timisoara ii inchisa. Si atunci realizez, azi nu am auzit nici un tren trecand podul peste Mures.O intreb daca mere' deseara la lucru si imi raspunde ca nu, sefu' io zis sa stea acasa ca are copii de crescut, noa', ii ziua minunilor azi, n'o mai avut zi libera de la 23 August.
Tocana ii gata, sa vezi ca magaru' de frate'meu iara o scapat randu' la paine, si s-o fi dus la intalnirea aia importanta.
Ajunge si tati, vine de la drum si ii nedormit de 2 zile, ii tare obosit saracu, are barba si imi zice sa ii pun apa la incalzit sa se barbiereasca, sta pe taburet la masa, mananca un mar si povesteste cu mami. O fost pana la Sibiu, zice ca de dimineata or stat blocati in triaj la Savarsin vre-o 2 ore pana o trecut un marfar plin cu militari si cu tancuri catre Timisoara, ceva ii bai ca nu ii normal sa tina acceleratu' in loc pentru un marfar. L-or salutat militarii si tati la randul lui o tras de sirena, saracii de ei, cine stie unde ii duc pe frigul asta, la ce aplicatie.
Nu gata tati bine vorba ca rasuna sirene de locomativa, intai cate una, apoi tot mai multe, tati se mira, o murit un ceferist de-a' meu si io nu stiu? o fost om mare, daca i-o lasat de la partid sa sune toti sirena.
Astern masa, mancam doar noi 3, mami zice meri' Ioane si te culca, ti se inchid ochii, tata o asculta si abia atinge perina ca adoarme instant. Mami zice ia meri' tu si vezi daca o ajuns la rand frate'tu, daca nu, stai in locul lui sa vina si el sa manance... si... mai departe ii alta Poveste....
17 Decembrie 2011: La Multi Ani, frate'meu ! S-or copt ciresii in Rai? Inca te mai astept sa aduci franzela, si DA, mi-e tare dor de tine !
Comments
m-au trecut toti fiorii ... sper ca nu e poveste adevarata.
neaparat sa-si faca ziar.
si pe mine m-au trecut fiorii.
si mai cred ca nu e poveste
Prottank - eu cred ca este. Dani e din Timisoara.
Nu e poveste ..dar de vreme ce putem sa o scriem nu a fost degeaba .
http://www.youtube.com/watch?v=3zKgmTJMtAs
Un alt fel de Colind...
fara cuvinte
si de luat aminte
cuvintele acestea...
Eu zic sa nu-ți faci ziar ca ajungi ca și multi alții, să-ți irosești talentele în acest joc fără noima.
Iți fac o editura RL, dacă vrei.
Dzeu sa-l ierte.
Condoleante!
Eram mic in 89. Da' tot imi amintesc focurile de arma din Buzau cand am fost la bunici. Pacat de tinerii care au murit atunci pentru noi. Nu cred ca meritam sacrificiul lor.
As vrea sa uit dar... nu pot si... n-am voie!
Nu pot uita si...n-am voie!
Nu avem voie sa uitam!
Si dincolo de neuitare...mai facem si altceva decat sa-i jelim?sau sa ne jelim?Le-am onorat jertfa cu ceva altceva decat lacrimi si compasiune? Hai sa nu fim ipocriti!
No comment!
Millefleurs, fiecare il jeleste in felul lui. Prin scrisul eliberator, printr-o lumanare modesta, printr-un gand bun. Cand sunt partasa la o asemenea marturisire, cum e cea de mai sus, prefer sa tac, sa simt, sa imi amintesc si sa nu-i tulbur linistea...
@Millefleurs: neuitare? nu, de fapt uitam... ne mai amintim doar in zilele astea si din ce in ce mai rar.
Trebuie sa ne amintim si sa jelim ca sa nu uitam, chiar si daca o facem din ce in ce mai rar...
Si mai sunt si cei are nu uita in nici o zi. si cei care, rar, ne reamintesc vorbind doar in zilele acestea.
Pentru ca nu trebuie sa uitam. Nu de alta, dar altfel chiar uitam. Si de vei citi mai bine, ai sa vezi ca nu e o jelanie... doar multe din motivele pentru care trebuie sa nu uitam.
PS: Nu stiu cati ar fi prins asa de bine imaginea acelor zile asa de clar, eu stiu ca n-as fi putut. Si nu stiu cati au avut un flashback citind aceste randuri, i know i did.
+1 vladb
+1 briga
17 decembrie 1989 . T17 cam 410 . Ora 22 .Incepe petrecerea cumva inspaimantati de cele ce se auzeau de la Timisoara . Ora 24 . Garzile patriotice navalesc in camera si ne conduc la militie . A doua zi condusi la tren si trimisi acasa . Apoi plecare la Bucuresti pe 23 dec .
LA MULTI ANI VALI !
prin simplu fapt ca nu i-am uitat, prin lacrima ce se scurge pe obrazul unora mai slabi de injer, prin pomenirea numelui, prin simplu faptca ne mai aducem aminte de ei ii onoram si ii cinstim
Fara cuvinte
Cineva spunea ca: "cicatricile sunt harta care arata drumul catre suflet"
Ce sunt atunci cicatricile sufletului?
Harta care indica drumul catre constiinta, compasiune, toleranta sau... fiere?
Cei mai multi dintre cei care am trait acele momente ne-am impotmolit in acea glanda amara🙁
Durerea cauzata de memoria celor dragi, pierduti atunci, se amplifica azi datorita acelor Grinch care ne-au furat acel Craciun Sfant.
Cinste eroilor!
Rusine celor care le-au murdarit amintirea! (comunistii Grinch in haina de Mos Craciun)