Poveste de Craciun. 1989.
•
by direct x
Sunt iesean. Noaptea, pe 14.12.1989, am auzit huruit de tancuri si blindate. Militia. Aveam 12 ani. Era o iarna rece, fara zapada. Parintii unor colegi fusesera arestati de securitate. Parintii imi spuneau sa nu vorbesc nimic. Cu nimeni.
17-18.12.1989. Il ascultam pe Hurezeanu la Europa libera. Cu plapuma pe cap.Aveam o galena de la un telefoan defect. Radioul era cu lampi. Electronica. Era singurul cu banda suficienta sa prind europa libera sau vocea americii. Timisoara se revoltase. Auzeam ca sunt mii de morti. Nu credeam nimic. Erau doar huligani.
21.12.1989. stateam la coada la portocale. De 5 ore. Bunica statea la alta coada. La carne. Pe la pranz, de la un bloc alaturat, cineva pe balcon urla “Jos Ceausescu”. Toata lumea care statea la coada a incremenit. Apoi, toata lumea incepe sa strige. Vanzatoarele scot portocalele dosite la vanzare. De frica multimii. Iau 5 kile. Eram al treilea la rand. Reusesc cu greu sa ies din imbulzeala. Plec acasa. Bunica luase carne din acelasi motiv. Mii de oameni marsaluiau de la CUG spre casa patrata.(sediul comitetului central de partid). Sefii fugisera. Ma duc acasa. Deschid televizorul. Stupoare.
24.12.2011 ceausestii sunt impuscati.
Restul evenimentelor il stiti.
17.12.2011
Scriu la laptop. Au trecut prea multi ani de furt. Prea multi ani in care nu s-a facut nimic nici in stanga nici in dreapta prutului. Poate suntem condamnati la o vesnica tranzitie. La o vesnica dezbinare. Imnul si ziua nationala actuale nu au nicio semnificatie pentru aproape nimeni. Nimeni nu se mai “desteapta”, nimeni nu se mai “uneste”. E trist, dar asta este.
Respect mortilor de atunci. Macar putem vorbi ceva mai mult.
Facebook
Twitter
Discord
Comments
RIP...Cred ca suntem soriti la mai bine, doar ca trebuie sa ni se deschida "mintea"... Nu timpul va face asta ci acceptarea celorlalti, a inovatiilor europene, a mentalitatii democratice... De cand am venit in strainatate, nu spun ca m-am modelat ca o plastelina, dar m-am schimbat totusi, am observat avantajele si m-am adaptat unui alt ritm, deci cu siguranta se poate, intradevar mai greu, dar se poate...
Respect celor ce si-au dat viata pt un ideal.
Ei sunt adevaratii invingatori.
Eroii nu mor niciodata
o7, frumos articol
foarte frumos
vot
Minunat articol.
Mulțumiri.
Felicitari !!! Minunat articolul o7 . Sarbatori fericite !
vot.
Poporul este doar un instrument în mânele celor ce aspiră la conducere.
,,acceptarea celorlalti, a inovatiilor europene, a mentalitatii democratice,, bahahahaha bună glumă
"E trist, dar asta este.
Respect mortilor de atunci. Macar putem vorbi ceva mai mult."
... macar atat ...
aveam vreo 6 ani atunci ... ce-mi aduc aminte e ca ma luase maica-mea de la gradinita si fuga la alimentara din Dacia la capatul lui 44 sa cumparam apa, ca se vorbea ca au otravit apele ... cam atat imi aduc aminte de atunci ...
"Respect celor ce si-au dat viata pt un ideal." (Wallachian)
pacat ca le pateaza numele unii care profita de pe urma lor...
"Eroii nu mor niciodata" (FreeEnough)
+1
Singurii care s-au eliberat atunci sunt cei care au murit!
Ironia face ca printre ei sunt si Elena si cu Nicu.
votat
Dupa 22 de ani totul s-a schimbat si totusi parca ... nimic nu s-a schimbat. Alti hoti cu alte fete, alti hoti cu alte metode de a fura, a minti si a manipula societatea.
Avem libertatea mult dorita, libertatea pentru care si-au dat viata atatia oameni nevinovati ... o libertate castigata cu un pret teribil si totusi .. multi dintre noi nu stiu ce sa faca cu ea.
Eroii nu mor niciodata!
o/
fain !