Pasarea Phoenix. Niste ganduri.

Day 591, 08:04 • Published in Romania Romania • by MoonlightShadow

Articol lungut, sari peste el daca ai treaba 🙂

Trebuie sa spun ca din septembrie 2008, de cand mi-am facut cont in eRepublik, nu am vazut niciodata Romania aratand atat de rau. Prin "rau" nu ma refer la nush ce indicatori economici, sau la damage-ul prea mic facut de armata, sau mai stiu eu, astea-s nimicuri. Prin "rau" ma refer la starea de spirit, la feeling-ul pe care il ai sondand populatia. Acelasi blestem secular din timpurile trecute se intoarce mereu si mereu pentru a ne strica timpul prezent: resemnarea mioritica.

"Asta este" isi spunea celebrul ciobanas ridicand neputincios din umeri. "Asta este" spun jucatorii de fotbal, "nu am putut mai mult, noi nu suntem Barcelona". Cuvantul "resemnare" exista in toate dictionarele lumii, dar la noi parca este un topic comun, un laitmotiv, este parte integranta si integrata a culturii noastre. Este scuza perfecta in cazul esecurilor, te resemnezi si deci nu mai arzi calorii incercand sa reconstruiesti. Vegetezi, resemnat, contempland universul, nimicnicia conditiei umane si cautand sensurile ascunse ale expresiei "de ce trebuia sa mi se intample tocmai mie"

Cand am intrat in acest joc anul trecut am gasit o Romanie de care majoritatea eRepublik-ului probabil nu auzise in RL decat vag, dar care era o tara aflata in top. Nu cel mai sus, dar totusi in top, ceea ce era un sentiment ciudat pentru mine. A mai trecut o perioada, Romania a crescut datorita implicarii unor oameni ca alex craciun, the_mihai, smif, han solo, pot spune ca momentul in care romanii au batut singuri intreaga alianta PEACE intr-o lupta in Rusia in noiembrie sau decembrie, a fost un moment 0. Eram mai puternici decat o alianta intreaga. Fac paralele cu Ungaria care relativ recent a invins singura un cumul de tari printre care si Romania. Ei bine, atunci, in iarna, nu misca nimeni in fata noastra, ii bateam pe toti pe unde ii prindeam. Veselie mare, mandrie mare, toata lumea "ura ura ura". Am inventat "matza" ca simbol national, matza care le dadea peste bot tuturor. O matza aroganta, care era port drapelul unui popor mandru de realizari si care se credea invinvibil, asa ca isi permitea si avea dreptul sa ii ia pe toti la misto. A mai trecut timpul, a venit momentul 0: razboiul romano-indonezian. Am trait personal acest razboi la intensitate maxima, din pozitia de comandant al RTF. La inceput totul era ok, eram singuri impotriva tuturor, ne bateam cu ungurii in vest, cu indos in est, si invariabil si cateun RW, si totusi reuseam sa ne securizam. Dar nu reuseam sa inaintam spre Indos. Dupa ce saptamani am securizat incontinuu teritoriile pe care le atacau ungurii si ne bateam si cu indos, s-a produs prima ruptura: eram in balanta, daca vroiam sa inaintam, trebuia sa cedam SGP-ul, ceea ce am si facut. Doua au fost momentele din ultimele 6 luni care au dus la caderea Romaniei: lupta aceea cand am pierdut WSR pt 30.000 de damage amarat intr-o dimineata fiindca nu au fost destui oameni online; al doilea moment a fost impotmolirea in fata Karnatakai.Oricare dintre astea doua, daca aveau alt deznodamant, ar fi dus la o cu totul alta harta a lumii in acest moment. De acolo a inceput reculul care s-a oprit abia la granitele noastre originale. Indonezia a ramas relativ constanta, in schimb Ungaria, care cu cateva luni in urma nu putea spera decat sa ne "ciupeasca" un pic, sa ne gadile, nicidecum sa aiba cea mai mica sansa in fata noastra 1v1, ei bine a ajuns sa ne bata si pe noi si pe toti aliatii nostri.

Istoria este plina de cate exemple dorim: orice imperiu are de luptat cu propria prabusire. Mai devreme sau mai tarziu iti vei vedea imperiul pe buza prapastiei, asta nu se poate evita, decat intarzia. Si tot istoria ne arata ca de cele mai multe ori NU dusmanii sunt cei care dau "ghiontul" prabusirii, ci din contra, macinirea interna. Cum ar veni, ti-o faci cu mana ta, iti pecetluiesti soarta singur. Dar cel mai important sfat pe care istoria il da gratis tuturor dar parca noua romanilor ne miroase urat rau de tot: nu trebuie sa ramai la pamant, cu munca, daruire si cu o cultura populara potrivita se pot realiza minuni incredibile. Este voita asocierea, nu pleonasm. Cum altfel poti numi o Japonie distrusa de bombele atomice acum juma de secol dar care este principalul ofertator de credite mondial azi? Sau sa ne uitam la nemti aflati la fel in ruine in `45, un cadavru ciopartit din trei directii de trei armate de pe trei continente. Si totusi nemtii azi echivaleaza cu aprope jumatate din Europa ca putere economica. Fara Germania maine celelalte 26 de state ale UE ar fi falimentare in sensul sacru al cuvantului.

Asta inseamna reconstructia. Japonezul care munceste peste program chiar daca seful nu i-o cere, chiar daca nu este platit suplimentar, dar o face fiindca stie ca tara lui are probleme si este datoria lui sa isi ajute tara. Reconstructia inseamna solidaritate, inseamna unire, inseamna un scop comun. Reconstructia inseamna sacrificii. Inseamna sa te ridici din scrum si sa iti invingi dusmanii. Ma uit la noi, ce avem? Scopuri comune? Solidaritate? Nu, avem romanii raspanditi care pe unde, avem scandaluri, salvatori ai neamului care recurg la aceeasi "doua paini pentru un vot", avem dezinteres.

Oare vom invata si noi vreodata cuvantul asta? Reconstructie?Oare vom avea vreodata mentalitate de invingatori? Nu de doar niste invinsi care din cand in cand se trezesc pe neasteptate la "conducere" si se sperie ca nu stiu ce sa faca cu succesul in mana? Atat de mult se vorbeste despre "ospitalitatea" romaneasca, despre bunatatea si fratia romaneasca si etc... nu stiu cum naiba se face, dar de cand ma stiu eu am vazut adesea exact opusul. La revolutie cand tara era in ruine nu s-a gandit nimeni cum sa facem sa o reconstruim, cum au facut d-alde nemtii.. la noi s-a pus problema care fura mai mult si mai bine pentru el si familia lui, la 20 de ani distanta cam aceeasi mentalitate domina. In eRomania, cand era in ruine acum o luna s-a gasit "ingeniosul" ala sa sece bugetul tarii cu 2000 gold, sau cat naiba, dandu-se drept sebahmah. De ce nu se poate RECONSTRUI in loc sa lasam resemnarea sa domine tara? Nu mai stiu pe unde am auzit niste versuri "suntem o mare familie, dar la greu fugim unii de altii". Mult adevar aici.. daca atunci cand iti intra tara in colaps si iti scade salariul te gandesti imediat unde poti sa emigrezi ca sa strangi mai mult cascaval, chiar esti nul pentru natiunea ta, esti un element pierdut. Mai e si o chestie de bun simt, atunci cand totul e bine si ii rupem pe toti in bataie bagam "ura, hai romania" sau "sac, sac, v-am tras-o", dar cand avem probleme fugim la salarii mai bune.. ca asta e, romania nu mai e ce-a fost.

Ma uit la baietii astia, smif, mistwalker, belzebut, sebahmah, si altii, care tot incearca sa faca ceva, sa repuna lucrurile in miscare in tara. Intrebare este "au cu cine?". Tara e rupta, care pe unde.10 oameni nu pot face nimic, 50 de oameni nu pot face nimic. Dar cateva mii, da, pot, pot face minuni. Tot aud ca nu avem iron, si deci nu putem face arme. Ma intreb eu asa, daca ar scrie statul un articol "fratilor, avem nevoie de 200 de muncitori sa ii trimitem temporar prin lume sa munceasca in firmele noastre de iron, sa facem arme, si sa ne razbunam apoi", oare cati ar raspunde la apel? Cati ar face-o? Cati ar fi dispusi la cel mai mic sacrificiu pentru "hai romania" lor? Personal m-as duce gratis, pentru o paine q1 pe zi, sau nici aia daca pot lupta o data pe saptamana sa imi recuperez wellness-ul sa nu mor. Daca iti pasa, atunci trebuie si sacrificii, poate te trezesti la 8 sa pui umarul la o lupta importanta.Corect, este important succesul personal in eRepublik. Dar la ce e bun ala daca imi vad tara fumegand in mediocritate? Nu m-ar incalzi cu nimic. Nu exista "asta e". Nu exista "nu se poate". Ci doar "nu am chef". Sau si mai dureros, "nu ma intereseaza". Si e pacat. Mai ales ca una dintre cele mai iubite formatii din Romania este Pasarea Phoenix.