Join the new world

Eh, uite-ma si in concediu... electoral. Iar am dat de belea... Dar sa va povestesc cum am ajuns in situatia asta de rahat...

Am stat eu ca tot eromanul doritor de TO si am asteptat telefonul de convocare de la amicul meu, al carui nume nu pot sa il divulg... Si am tot asteptat... Si in timp ce asteptam telefonul lui VP mi-a venit o idee... Ce-ar fi sa o chem eu pe nevasta-mea, Iuliana in eRusia? Dupa povestea din eIndonesia, grozav m-am suparat pe lume... Am fost decis sa uit de toate si de tot si sa-mi reiau viata in eRusia alaturi de noua mea iubita, Natasa... Am incercat... Dar imaginea Iulianei nu-mi dadea pace... Si acum imi amintesc cu placere cum ne-am cunoscut... Si am luat decizia... Sa o aduc in eRusia... Cand i-am facut invitatia, a acceptat bucuroasa si mi-a spus ca daca-i ofer macar acelaeasi conditii ca si in eIndonezia, vine fara sa stea pe ganduri... Eh, aceleasi conditii... Casa q5 si 200 gold pentru “cheltuieli uzuale” de maxima necesitate si indispensabile... In plus 2 bilete de avion (minim q3) pentru a fi asigurata ca in cazul in care nu-i place, poate sa se intoarca... Pe vremuri nu ar fi fost o problema... dar acum. Va spun sincer ca sunt stramtorat... Am avut cheltuieli... Candidatura la congresul eIndoneziei si la presedintia eRusiei, m-au cam stors... Plus ca firma de Iron din Podolia nu mai produce... Si sa nu uitam de casa q3 si toate cheltuielile avute cu Niken... Mare bagaboanta... Eu inteleg multe, dar chiar sa ma insele cu toti din excursie... Uite, nevasta-mea Iuliana... Fata de caracter... A mers cu un amant de care nici macar nu stia lumea ca e amantul... Toata lume stia ca el e sotul... Eh, ce sa faci... Macar Niken nu mi-a cerut gold si pentru insotitor... Oricum, adunate toate m-au rupt... Deci, financiar... sunt in rahat!!!

De aceea astept cu nerabdare telefonul amicului meu VP... Poate o actiune specifica lui ma mai pune pe picioare... Am uitat sa va spun... Asa nasol e, ca am fost nevoit sa ma angajez... in constructii... Si cand ma gandesc ca alta data eu dadeam de lucru altora... Ce vremuri!!! Acum lucrez la stapan!!! Si in fiecare dimineata ma duc la lucru, cu autobuzul...

Intr-o dimineata, pe la ora 5:00, in statia de autobuz din intersectia bulevardului Mir cu Drujba din Moscova, statie in care ma intalnesc cu colegii de santier in fiecare dimineata, remarc un domn bine, in palton, pantofi de lac, manusi de piele, cu palarie neagra si servieta. Il studiez din cap pana in picioare... Se vede stilul si eleganta pe care si eu obisnuiam sa le eman in vremurile bune... As putea paria ca stiu si localurile pe care le frecventeaza si marca de tigari de foi preferata... Ma uit la salopeta mea de muncitor si imi jur in barba ca vremurile bune vor reveni... Sunt nevoit... Nu stiu cat mai pot sa o intretin pe Iuliana... Si Natasa a inceput si ea sa fie morocanoasa ca nu mai iesim, ca vrea mancare q5 si propria casa... Il studiez din nou... Un domn ca dansul nu se poate sa plece la ora aceasta cu autobuzul... Hm!! Daca nu pleaca, inseamna ca vine. Dar, de unde? De unde ar putea veni la ora asta? Aaaa... E clar... Pai cum de unde??!!! De la o dama! Bineinteles... de unde altundeva? Ia sa vedem.... Pai, la mine in zona sunt trei dame: Rachela, dar e plecata la Sankt-Petersburg, Natasa, dar nu se poate, ca de la ea vin eu si nevasta-mea, Iuliana... Bun! Nevasta-mea are trei amanti: pe seful ei (e de inteles, ca-i plateste salariul si ea sta acasa), pe seful meu (e de inteles ca altfel nu m-ar fi angajat) si pe domnul Abramovici (e nevoie pentru ca am ajuns sa fiu stramtorat financiar si doar asa mai pot ciupi si eu din salar pentru amanta). Ma apropii de el si in timp ce-i arunc un zambet conspirativ ii zic:
-“Aaaa, buna dimineata, domnule Abramovici!!”
-“Vai, dar de unde stiti cum ma cheama??” ma intreaba el mirat.
-“Eh, simpla deductie!” ii raspund in timp ce ii trag din ochi
Fastacit imi intinde mana in semn de salut... Fara sa ezit il apuc de mana si i-o scutur zdravan in timp ce cu cealalta il bat prieteneste pe spate... Simt cum se face o legatura intre noi... Un domn asa bine, clar are relatii, pile, conexiuni... si nu in ultimul rand bani... Eh... Un barbat adevarat... Are nevasta-mea gusturi... Asa eram si eu pe vremuri. Bineinteles ca nu-i spun cine sunt si iau atitudinea unui onest cetatean dornic de afirmare si cu care soarta a fost potrivnica... Incerc sa il conving ca sunt dispus si capabil sa fac orice daca mi s-ar acorda sansa... Din vorba in vorba il intreb ce face de-i merge asa bine... Nu evita subiectul si imi spune ca are o afacere profitabila... Transporta busteni de la Vladivostok la Marea Caspica... Bineinteles!!!! Ce bou sunt!!! Prima oara cand am auzit asta am crezut ca e doar un zvon... Acum e clar!!! Asta-i afacerea care ma va scoate din foame... Ii multumesc si fug...

Incep sa fac calcule... socoteli... e bine. Sau ma rog, aproape bine... Constat ca imi lipsesc doar 5 gold pentru a porni afacerea... Deci, e bine... Offf! De-ar suna amicul meu VP!!! Clar, trebuie sa candidez... Membru al congresului si 5 Gold erau singurele mele ganduri...

Ei, uite asa am astepta vreo 2 zile... Cand am vazut ca amicul meu VP e de negasit, am inceput sa contactez si alte persoane... Un alt amic al meu, t_m, (al carui nume nu pot deasemenea sa il dezvalui), era localizat in eUcraina si parea pus pe fapte mari... L-am contactat si pe el, dar in afara de un loc de munca nu mi-a oferit nimic... Pai loc de munca imi trebuie mie?!! Pai eu sunt pe punctul de a deveni bogat... si el imi ofera loc de munca??!!! Hai sictir, cum ar zice un clasic in viata (sau la a treia viata). Vazand ca nu am sanse la ceva organizat, m-am hotarat sa-mi iau viata in maini... Fiindu-mi frica sa nu o patesc ca si ultima data, nu am spus nimic nimanui (nu stie nici Iuliana nici Natasa) si am plecat, taman in eChile... la vanatoare de medalii si gold. Sper ca macar de data asta am bafta...

Sunt nerabdator sa ma intorc cu cei 5 gold si sa incep afacerea... Ah!!! Ce bine ma simt!!! Ultimele zile de saracie si imi reiau viata de desfrau, pacat si destrabalare maxima!!! Si poate, la intoarcere, ma opresc putin prin eIndonezia, sa vad ce mai face Niken... Parca mi-e dor de ea... Hmm!! Oare de ce m-oi fi despartit eu de ea?

Recomandare… din acelasi ciclu :
-Blestemul Indoneziei !
-De ce iubesc eRusia...


Pe cititorii mei,
Va salut cocosat de respect !