Craciunul lupilor

Day 1,489, 21:38 Published in Romania India by Patanjali

Buna sa va fie inima !

Un fel de … colind.

Majoritatea traim azi intr-un mediu urban, avem o indestulare relativa, ne-am indepartat de legendele tarii si descoperim noi si noi legende (urbane).

Am citit o serie de articole … extraordinare despre Craciunul vremurilor noastre, asa cum au fost cel al lui danidanam sau al lui Alcide care m-au lasat fara cuvinte in aceasta asteptare a Craciunului.


Totusi, traditional in vremea asta ascultam colinzi.
De influenta bizantina, pe care o consideram romana, nu greceasca, chiar daca nu spunem asta cu voce tare.

De ce zic asta ?

Pentru ca am senzatia ca, de multe ori, ne dezorientam singuri. Ne pierdem reperele.

La rigoare a fi crestin inseamna sa accepti ca Unul este Dumenzeu si Acela S-a arata prin Fiul Sau.
Ma intreb si … va intreb, cati crestini ortodoxi cred asta ?


Nu conteaza. Astazi vroiam sa va povestesc despre ceva mult mai vechi.


In Apuseni casele sunt rasfirate pe dealuri desi incearca sa se stranga una catre alta, parca pentru a-si face curaj sa infrunte natura.
Vara e frumos, poti strabate padurile dintre dealuri fara prea mare frica, pentru ca si lupii gasesc de mancare vara si nu au treaba oamenilor si daca ii vad.

Iarna e altfel.
Iarna lupii vin pana in pragul caselor si iau tot ce gasesc in curte, inclusiv cainii de paza.
Iarna e greu.

E greu nu numai pentru ca in apartamente sau pe strazi e mai frig. E greu pentru ca mancarea e mai putina.

Si atunci cand vin lupii si iti mananca cainele de paza din pragul usii si tu nu poti iesi afara ca sa nu ai soarta cainelui … viata iti pare altfel si te bucuri mai mult de ea. E mai vie.

Tot atunci incepi sa ii respecti pe lupi, ca pe niste frati ai tai, care sunt traitori in acelasi loc, care sunt la fel de necajiti ca tine si care, la fel ca tine, vor si ei sa traiasca.

Atunci devine inteligibil obiceiul motilor din Apuseni de a serba Craciunul Lupilor. A Valvei care ii va imbuna pe lupi si va aduce un an mai bogat sau macar mai linistit.
Atata lucru merita si o ofranda, un sacrificiu.
Ce mai conteaza ca e crestineste sau nu. E mai sigur asa.



Sunt asa de multi ani deja de cand nu mai imi aduc aminte scartaitul zapezii sub picior, fularul inghetat lipit de fata, urletul lupilor in dealul bisericii, tipatul soimului, botul si ochii umezi ai caprioarelor, pufnitul mistretului, urma ursului in glodul umed.
E asa de departe de mine drumul pin padurea cea frumosa catre scoala, untul de bivolita invelit in frunza de brusture, mirosul de fan cosit.



Cred ca acest timp, ce ne este dat acum, ar fi bine sa il folosim ca sa ne gasim pe noi insine, asa cum batranii isi aduc mai degraba aminte de cele de demult, am zice noi, cu adevarat importante ar zice ei.


Lupul binelui




Sarbatori fericite !

sau

Scapati si voi de duhuri