Join the new world

NA: Orice asemanare cu persoane sau intimplari din eRepublik este pur intimplatoare. 😉

Era o zi insorita de sfirsit de vara.
Maslinii erau plini de rod, vintul dinspre mare umplea aerul de prospetime iar oamenii se bucurau de aceasta zi frumoasa si umpleau strazile cetatii.

Cei aristocrati si cetatenii bogati se adunau cu prietenii in curtile caselor lor si discutau vrute si nevrute in timp ce beau vin. Cercurile erau pregatite pentru concurs iar, cel ce avea sa scuipe vinul prin mai multe cercuri avea sa fie eroul serii, desi a doua zi de dimineata, probabil ca durerea de cap nu ii va mai lasa sa isi aduca aminte daca si cine a fost invingator in discutia aceasta.

Evident, in aceste case femeile erau in Gineceum si pregateau mincarea, pe linga alte birfe legate de interesele fiecareia. La discutiile "importante" ale barbatilor nu erau acceptate, si poate ca nici nu vroiau sa participe.

Daimon a iesit in strada si, vazind zborul inalt al pasarilor a inteles ca va fi o zi frumoasa, tocmai potrivita pentru el, un om trecut in virsta a treia deja.

A purces cu pasi inceti catre Acropole.A trecut pe linga butoiul Sinopianului si vazindu-l atit de neingrijit si despuiat ii spuse: Îţi văd deşertăciunea prin mantie, insa acesta, ciinele cum ii placea sa isi spuna, a preferat sa nu ii raspunda acum, stiuta fiind limba ascutita a lui Daimon si, mai bine sa plece prin cetate, cu o lumina in mina, in cautarea unui OM.

Daimon a facut usor la dreapta, in spatele Odeonului si a ajuns in Agora.Discipolul sau preferat, Aristocles il astepta deja acolo.

La intrarea in piata, negustorii expuneau o multime de lucruri menite sa atraga atentia oamenilor si sa le poata lua banii.
Haine si podoabe de oferit cadou celor dragi, mincaruri alese si chiar arme si scuturi lucitoare pentru aristocratia cetatii.

Indreptindu-se spre Aristocles, Daimon ii spune acestuia: Câte lucruri de care eu nu am nevoie există!
Nici unul dintre negustori nu are curajul de a replica deoarece, in tineretea sa, Daimon a luptat in multe razboaie si este renumit pentru curajul sau.

In timpul acesta il vede pe fiul lui Anytos, tabacarul, linga taraba tatalui sau.Este un tinar promitator, la fel de inteligent precum era Nobilul Alcomenid in tinerete...

... Unde sunt frumoasele vremuri ale epocii Alcomenide, cu razboaiele lor minunate, cu acea minunata pornire a democratiei, adusa tot de un stramos al Alcomenizilor (bunicul mamei sale, Agariste, fusese Clistene, cel ce intemeiase democratia in cetatea lor) ?
Intre timp imbatrinise si Xantippe, sotia lui, ii daruise trei copii.
Acum era un om responsabil si cu familie insa, asa cum a fost toata viata, nu foarte bogat...

Pe scurt, un tinar ce promitea multe, care avea inascute calitatile unui mare OM.
Cu toate acestea, asa cum prea bine stia Daimon, tatal sau, desi era foarte bogat de pe seama comertului sau, nu ii permitea o educatie mai buna.
Nu cumpara ore ale marilor profesori ai vremii pentru fiul sau ci prefera sa il poarte tot timpul cu el pentru ca acesta sa invete cum sa conduca acest comert al sau si, pentru ca in viitor, sa poata prelua cu succes aceasta afacere a tatalui sau.

Vazindu-i impreuna la taraba lor, Daimon se apropie hotarit de ei.

PS
Considerati prezenta ca un omagiu adus personalitatii unui user care nu mai este printre noi in eR, ma refer la Dura Lex.
Din nefericire nu am avut ocazia sa il cunosc insa m-am intilnit de mai multe ori cu ideile si exprimarile sale.