A cazut o frunza in fata ta.[pt. concurs]

Day 1,468, 10:21 Published in Republic of Moldova Romania by direct x

Asa cum am spus si in alte articole, redau crampeie din ceea ce am trait pana acum, intr-o nota mai funny sau mai trista, dupa cum am chef.

Ambient muzical sugerat

Acum vreo 12 ani, cand am cunoscut si impresionat fiinta delicata ce avea sa-mi fie sotie, imi plimbam pasii impreuna cu ea prin parcul Copou din Iasi.

Veneam zilnic in caminul in care statea, imbracat la costum si cravata, la un coleg de facultate. Ea zicea ca-s unchi-su`. Ne desparteau 3 ani de viata, chiar daca, studenti fiind, eram doar cu un an mai mare decat ea.

Am mers la un chef intr-o seara, in fine prea multa vodka, fum si impresii, dar, a doua zi cand am revenit sa-mi ajut colegul sa faca ordine avand o oarecare durere de cap, o mogaldeata de fata mica si simpatica imi facu din ochi, ma stranse in bratele ei si ma saruta pe obraz.

Ma intreb…”fraiere ce dracu` ai facut aseara?”. Mogaldeata de fata imi lua mana cu totul si imi livra un sarut cu tot tacamul, ca un usor fior mi-a facut ca maxilarul sa se rigidizeze si sa se incleste usor. O intrebai: de ce??

Raspunsul la vremea aceea l-am perceput anapoda, “plin de tupeu” imi ziceam…Fata imi raspunse simplu si sincer:”Pentru ca-mi placi”.

Trebuie sa multumesc colegului meu care s-a prins de vrajeala in care intrasem si mi-a spus ca nu are nevoie de ajutorul meu, ca se descurca, si oricum trebuie sa plece la fratele lui in Tudor la vreo 5 Km, deci CEL MAI BUN PRIETEN AL MEU ma lasa balta…

Adusesem cu mine nu stiu de ce o carte de Lucian Blaga. Voiam probabil s-o fac pe inteligentul. Ce-o fi fost in capul meu? Pe cine dracu impresioneaza un tip la cravata si costum care are in mana o carte de Blaga?? Mare tampit eram.

In fine, fata care nu mi-a lasat mana libera vreo secunda, ma trage insistent spre camera ei. Nasol…nu am gume, imi zic fericit cu mimica unui bou proaspat juganit, un bou pe care nu l-a durut operatia asa de tare. Ajungem la usa camerei ei. Imi spune sa astept.”Fata simtita dobitocule! la ce dracu` te gandeai??” recunosc, sunt bou cateodata dar atunci mi-am propus sa speculez momentul. N-a fost sa fie atunci.

Am mers spre aleea castanilor. Paseam alene, ea se cuibarea la piptul meu, zi tarzie de toamna, o ultima frunza cazu dintr-un castan chiar in fata noastra. O ridic, deschid cartea pe care inca o mai aveam in maini si o pun acolo. Ea profita de pozitia mea si ma saruta pe gat, apoi se catara pe mine acolo in parc si..ma face sa-mi scap cartea din mana. O ridic si pe ea si cartea si mergem mai departe.

Intre timp lucrurile s-au asezat, cu fata aia am un copil, ne iubim reciproc, ne impartim avutia si problemele, gustam dintr-o ciocolata si bem cate-o busuioaca, si mai citim din Blaga.

Apropos, frunza aia de castan e tot acolo, la pagina unde incepe poezia “Eu n-am strivit corola de minuni a lumii”. Stupid nu??😃.