Join the new world

Din ciclul „Povestiri din turnul de fildeş”

În turn filosofia e un act gratuit şi inutil. Nu are sens, atâta timp cât nu există un motiv real. Sau atâta timp cât nimeni nu şi-l doreşte. Pentru că nimeni nu caută ceva doar din inerţie. E un lucru absurd. Cum absurd este şi să-ţi închipui că te poţi convinge singur de ceva ce nu există.

E ca şi cum te-ai apuca brusc să construieşti castele de nisip în mijlocul mării. Ai de toate, şi de fapt nu ai nimic. Fiindcă întregul material este destinat să nu-ţi folosească ţie, ci unei alte munci. Tu nu poţi decât să admiri frumuseţea nisipului de pe fund sau a liniştei valului de deasupra. Şi, eventual, să-ţi închipui că se poate.

Îmi stă deci în puţinţă să mă opresc acum, şi să pun capăt iluziei că fac ceva concret. Sau pot să continui acest inutil joc al absurdului încă un timp. Nu cred că e important. Cum nu cred că e important nici cine sau ce are de câştigat de aici. Mie mi se pare mai degrabă că timpul oricum se pierde, indiferent de voinţa lui sau a noastră...

Însă numele rămân. Şi de aceea am ales acum încă unul. Konnarcis3. Un filosof idealist autodeclarat, dar şi un om cu multe idei. Unele chiar bune, pe care le-am apreciat şi eu la timpul lor. Chiar dacă nu am spus-o de fiecare dată sau nu m-am alăturat lui. Şi faţă de care am încă un sentiment ambiguu.

Nu mi-a plăcut, evident, faptul că se mândreşte şi acum cu unele acţiuni din trecutul său, care mie mi se par, şi mi s-au părut mereu, cel puţin nedemne. Are însă o forţă şi un elan de invidiat, lucru pe care îl apreciez. Şi pentru care am şi trecut peste orice animozitate faţă de el şi ideile sale. La fel cum, se pare, a făcut şi el în ceea ce mă priveşte.

A fost, după cum singur mărturiseşte, ucenic al unor oameni care nu întotdeauna i-au făcut cinste. Şi dacă azi are duşmani, probabil că o vină o poartă şi aceştia. Fiindcă el a reuşit, se pare, să le moştenească nu numai învăţăturile, bune sau rele, dar şi antipatiile şi urile. Cele care nu se uită poate niciodată.

Mă îndoiesc că voi ajunge totuşi să-i citesc vreodată întreaga operă. Asta poate şi din cauza calităţii uneori îndoielnice a producţiilor proprii, ori poate doar din neputinţa de a consuma până la capăt un text mult prea lung şi stufos. Însă el rămâne totuşi prin cele câteva lucruri importante pe care le găseşti negreşit, dacă ai răbdarea necesară să cauţi în noianul de texte pe care le-a produs de-a lungul timpului.