Join the new world

V știa de la instructor că nu e sigur să tragă pe dreapta, noaptea, fără să fie sigur că nu era în pericol. Mai ales, i se spusese în re-pe-ta-te rânduri, dacă pe marginea drumului sunt hățișuri și nu vezi din prima ce ai lovit.
Coborî prevăzător.
Lovitura fusese destul de puternică și nu își putea explica cum de, în spațiul larg al parcării, nu îl observase. Pe jos putea vedea iarba călcată și culcușul făcut din diverse ambalaje de plastic și pungi mototolite, adunate ca într-un cuib de barză căzut direct de pe stâlp.
V fusese abătut toată ziua, muncise din greu la proiect, trecând prin zecile de slide-uri adunate de la colegii de echipă, care mai de care mai tâmpit editate și formatate. O corvoadă ce și-o asumase odată cu mărirea de salariu și cu decizia de a nu lucra de acasă.
Seara se lăsase pe neașteptate și ochii nu apucaseră să se obișnuiască cu întunericul și sunetele sale. Poate de asta era într-atât de obosit încât nu observase corpul la timp. Acum, uitându-se la el, așa prăbușit în iarbă, cu brațele răsucite sub tors într-o poziție nefirească, își dădea seama că era grav.
Cu piciorul, îl întoarse cu fața în sus și chipul palid fu scăldat în lumina lunii. Omul întoarse imediat capul într-o parte, necum din cauza luminii, ci a durerii ascuțite, dar nu scoase niciun sunet, pentru că V, aplecat asupra lui, îl atingea fără să își dea seama cu coada stufoasă, roșiatică, parcă de foc, pe la tălpile goale. Îi era, cumva, frică? Labele cu gheare îngrijite ieșeau de sub manșeta costumului bleumarin închis, ușor șifonat pe la coate. V își ținea cravata la piept cu o mână.
În urma unei ultime inspecții, V conchise că omul fusese lovit destul de serios, mai ales la picioare, probabil încercând să iasă în parcare și să caute hrană. Se îndepărtă și faptul că oprise să vadă despre ce e vorba îl făcea se se simtă mai bine, oarecum. Era ceva normal, la ordinea zilei, se întâmpla pe șosele destul de des. Acu o săptămâna, C și U avuseseră și ei parte de incidente similare.
V urcă în mașină și își reglă repetat oglinda retrovizoare (un tic) apoi aprinse farurile. Lumina lor aruncă umbre alungite pe corpul prăbușit în iarbă.
Dr șoseaua se întindea liberă printre dealuri, era târziu și V îl aștepta acasă.