Deşertul inimii noastre

Day 1,461, 12:28 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Cristinutaa

Articolul participa la concursul acesta si momentele de la inceput provin de la cele scris in comentariile articolului.


Citesc rapid in ce consta concursul si… comentariile. De ce le mai citesc? Ca sa vad ca Norman, Norman, cel care a fost primul subscriber al meu, cel care ma sustinuse, cel langa care am ramas pana la urma ma critica dupa ce mi-a mai dat si unsubscribe? Si lui ce i-am mai facut ? Unde e greseala mea ? Si Burete ?! Burete, ce i-am facut si eu Moldovei, cand am luat vreun ban de la ea fara sa-i intorc ? Nu eu sunt cea care s-a tot zbatut sa aduca ceva nou, sa ma schimbe cate ceva, sa mai faca cate ceva interesant ? Am avut multe momente de pauza, nu zic nu, dar in noiembrie am incercat sa fiu cat mai buna, sa-i multumesc pe toti. Apare aceeasi intrebare... Si eu, eu unde am gresit ?

Un gol imens. Te prinzi zbatandu-te intr-o lume in care nu mai conteaza ce faci, cine esti si cum te comporti cu ceilalti. Nu conteaza ca multumesti la fiecare observatie si incerci sa corectezi, ca asculti propunerile si ca tii cont de ele, ca sustii pe cei care au nevoie. Nu conteaza nimic decat ceea ce vor ei sa creada. De parca nu ai fi o personalitate, cu specificul ei si cu propria gandire, ci o persoana tip, si nici macar asta nu o fac cum e nevoie. Insista sa te faca sa pari asa cum vor ei, desi simti ca nu esti. Dar asta se refera doar la unii, sunt si oameni care apreciaza sau critica corect pe cei din jur.

Asa sunt unii pe aici, prefera sa te catalogheze simplu, fara a sti ca o catalogare corecta se bazeaza pe minte si sentimente. Nu poti sa spui ceva despre un om fara sa discuti mai mult cu el si nu poti sa discuti mai mult cu el fara sa-ti se creeze o senzatie de antipatie sau simpatie. Offf... sentimentele astea.

In general facem atatea strategii gandite, totul e pus la punct, dar.... unde-s sentimentele? Moldova nu are inima. Inimile noastre formeaza inima ei, iar daca noi nu stim sa folosim inima, sa facem cu dragoste totul, sa ne bucuram cand apare cineva nou, sa sustinem munca celor ce incearca sa miste ceva, sa dam voie celorlalti sa miste un deget fara a fi criticat, sa avem respect, rabdare, dorinta, Moldova e o tara moarta, iar inima ei e un desert..

A trada o tara inseamna in primul rand a o ponegri, or, fiecare injuratura a voastra, fiecare gunoi pe care-l aruncati, murdareste tara. Si eu nu sunt de acord, si eu cred ca uneori se poate altfel sau mai bine, dar niciodata... NICIODATA... nu o sa ma auziti sa arunc vorbe de genul asta asupra voastra.

Stiu ca ai plange, biata Moldova, daca ai avea lacrimi. Stiu ca ai plange pentru ca noi nu avem destula inima nici pentru a intelege, nici pentru a regreta minciuna, nici pentru a aprecia, nici pentru a crede ...

Oricat de frumoasa ai fi, inger de tara, desertul ce te inconjoara, desertul format din atatea critice, ofense si suparari care nu sunt decat nisip batut de vant, face sa lipseasca caldura parinteasca din bratele tale si nu ramai decat un inger cu ochii reci si inima un desert, iar inima ta este inimile noastre...

P.S. Nu o sa atrag atentie la criticile de aici, doar la cele constructive. E un articol scris din inima, de aceea nu pot gresi. Nu am scris ca sa castig, am scris pentru ca am vrut sa va zic asta.
V-am zis. In rest nu conteaza nimic nimic.