Analiza de text. Poezia "La fel.."

Day 2,361, 07:00 • Published in Romania Romania • by Omae X

Vom analiza acum poezia unui autor care, desi necunoscut, a avut curajul sa isi expuna opera ochilor jucatorilor eromani. Dupa parerea mea, mai bine ramanea necunoscut 😉

Revin, puțin mai odihnit,
Din somnul unui dinozaur,
Și constat că-n eRepublik, nu-i mit,
Că prostia se măsoară-n aur.

Autorul se trezeste dupa un somn greu, probabil o mahmureala cauzata de un vin prost si, surpriza, constata ca in timpul somnului sau nu s-a schimbat nimic, are aceeasi cantitate de prostie in inventor. Trist !

Speram să se fi schimbat ceva
În minte, sunt doar niște dorințe,
Cu siguranță ce nu se vor realiza,
Fiind sortite, simple neputințe.

Aceasta strofa este un pic mai dificila de inteles, dilema ridicandu-se instant la citirea acestui vers “Fiind sortite, simple neputințe” . Coroborat cu textul ce-l precedeaza nu putem, totusi, intelege cui sunt sortite, cine sunt sortite sau de ce sunt sortite. Sa fie neputintele sortite dorintelor, sau e dorinta de neputinta sortita sperantei, draku stie, se pare ca autorul era mai mahmur decat credeam.

Iar zece ani lumină-n colo,
Între noi războiul se va naște,
Idioți noi suntem sau facem pe proștii
Și după asta, sigur, ne vom recunoaște.

Ei, aici treaba devine mai clara, autorul isi recunoaste calitatea de semizeu care calatoreste cu viteza luminii pentru a naste razboiul in alte lumi. In acelasi timp este constient de nimicnicia sa umana reliefata in versurile “Idioți noi suntem sau facem pe proștii” . Autorul se simte, concomitent, semizeu dar si prost/idiot, doar privindu-se in oglinda se va recunoaste, isi va gasi eu-l adevarat.

Lehamitea unui moralist,
Stă acuma să învie,
Că-i de-a dreptul futurist,
Să te scalzi cu plăcere, în prostie.

Toate ca toate, insa aceasta strofa vine sa dea cu mucii in fasolea intregului poem, adevaratul eu al autorului iesind la lumina, si nu e cel de semizeu. Versurile tasnesc din pana poetului precum o flatulenta inspaimantatoare si cu aceeasi coerenta., Cuvintele sunt folosite doar pentru a rima, fara ca versul sa aiba o logica.

Ce poti intelege din “

Lehamitea unui moralist,
Stă acuma să învie,” ?

Ori e moralist, ori ii e lehamite, sa se hotarasca. Si nu se intelege de ce sta sa invie “lehamitea” ? Nu putea sa invie, de exemplu, ciuperca piciorului, ca tot n-are nici o legatura cu poezia, nici lehamitea nici ciuperca. Desi mai plauzibil ca autorul sa aiba ciuperca piciorului….

Insa ultimele 2 versuri sunt sublime, geniale, miezul din dodoasca, cireasa de pe tort.

“Că-i de-a dreptul futurist,
Să te scalzi cu plăcere, în prostie.”

In cateva cuvinte, traducerea ar suna cam asa : este de domeniul viitorului sa te scalzi, cu placere, in prostie.

Din punctul meu de vedere ,nu mai e nevoie sa asteptam sa ajungem in viitor, autorul se scalda clar, chiar in timp ce scria poezia, in cea mai crasa prostie.

Hai Sictir.
Omae, Maestru ZEN