Cutia cu piersici
ioaa
Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.
Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.
Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.
O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.
Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.
De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.
In cutia ta cate piersici sunt… si ce ai de gand sa faci cu ele??
Sa incheiem cu o melodie keep me in your heart for awhile....
Comments
peach : )
multumim pentru morala subtila.
frumoasa parabola!
apropo... unde e piersica mea?
sper ca n-au mancat-o smeii mei cei nazdravani!
😘*
😘*
ce bine ar fi sa le manance zmeii :😛P:😃D!
bine ai venit in eRep. aici nu te descurci cu o cutie. Iti trebuie un Tir.
cel putin tirul rezista : )
dar ce faci cu mirosul??
probabil va ajunge sa ii deranjeze chiar si pe cei din cauza carora am strans atatea piersici..: )
nimeni nu poarta vreo vina daca noi decidem sa strangem... "piersicutze"...
ioaa acum vreo 25 de ani era o poveste in manualele scolare legate de un tata si un fiu. de cate ori fiul facea o prostie, tata batea un cui intr-o usa, astfel incat dupa un timp usa devenise un zid de cuie. tatal, i-a aratat fiului usa si i-a spus de ce arata asa. fiul s-a oprit din facut tampenii si a luat-o pe calea cea buna incepand sa faca fapte bune. tatal, pentru fiecare fapta buna a scos cate un cui din usa. la sfarsit, fiul ii spune ca nu mai este niciun cui. tatal il intreaba "dar cu gaurile ce faci?" orice lucru urat lasa o urma, si indiferent cat de mult te chinui sa-l repari, urma ramane undeva.
frumos 🙂
o solutie ar fi sa facem compot de piersici xD
Glumesc, frumos articol, vot ; )
facem si compot, cum sa nu xD
: ) buna si morala... asta
dar de e sa raspund la intrebare.... : )))))
: )) ma stradui sa nu pun nimic la cutie... ce nu pot manca in stare proaspata ( "de viu... cu fulgi cu tot")... pun de preparat conserve... dulceata, compot... cele mai vechi si mai storcosite... sunt deja rachiu, tuica... sau alte alcoolice : D
Vot & subscribe,
„Patru lucruri avem mai mult decât credem: defecte, datorii, ani şi duşmani.“
Oare ce sa iertam din cele patru?
sa iertam si sa ni se ierte :😛P:: :😁::
vot+sub. cuvintele sunt de prisos!
bai! ... da și țuicî iesî !!! ... Florini ... adunî cutiili cî eu vin cu alambicu'.
interesant experiment ,care da o lectie de viata ¡¡ ai v22 y s 53 trebuie sa fim mai buni uni cu alti¡¡¡
si cu noi insi-ne :😁:: adesea cele mai mari "piersicutze" le strangem ... de la noi / pe noi nu ne iertam :😛😨:
asta-i asa ¡¡
Placut!
Stampilat.
Foarte frumos! Acest tip de articolele sunt cele care merita promovate!
scriitorule.... nice
mersi frumos : )
nu esti ... o scriitoare?
[removed]
ba da : ) dar am considerat denumirea de scriitor, ca fiind una "generica" xD
fii mandra de tine 😁)!!
v
frumos
eu papa tati piersicutzele si arunc miezul si gata, haidi }{
}{
arunca doar samburele, Morphine 😁:: miezul este f aromat :😛P::
Like!😃
Piersicutzele sunt, inca, suportabile 😁): daca ne imaginam ca se transforma in pietroaie si le purtam in spate... e clar ca ne dezechilibreaza :😛P::
Ma bucur ca citesti astfel de literatura, ioaa!
daca le lasam sa se transforme in pietre..aia suntem : )
Bravo ioaa!!
Ura e o greutate care atirna de suflete si desfigureaza.
In general, memoria trebuie sa fie selectiva. Dar memoria sentimentelor trebuie sa fie foarte selectiva, parcimonioasa fata de mizeria vietii si limitele oamenilor.
Sa pastram pentru suflete doar frumusetea, bucuria, curiozitatea, iertarea. Doar asa vom putea zbura cu mintea si imaginatia. Putem gasi frumusete oriunde, e doar o chestie de antrenament sufletesc. Incet dar sigur, fiecare om poate deveni specialist in speranta. O baba proasta poate trai mai frumos, poate fi mai fericita, poate fi mai utila comunitatii decit un tinar inteligent si ambitios, suparat pe viata.
interesant, votat
a ierta e crestineste si indicat insa a uita inseamna ca ai probleme cu memoria : )
Cu virsta nu mai poti monitoriza cite picioare ti-a tras viata peste dinti, de obicei cind nu te astepti. Necazurile incep sa se structureze in memorie. Nici macar nu mai urasti "familiile" de necazuri care ti s-au intimplat. La un moment dat nici nu mai simti dalta vietii care sculpteaza in tine un eu special. Necazurile pot fi privite cu amuzament. Iar cea mai hilara e moartea, daca ii rizi in nas.
aduceri aminte...
vot !!!
si pentru direct x !!!!
o7
: ) O inimă mare dispreţuieşte şi uită, dar mişelul se complace în ură. frumos articol. bravik.
Bine ca nu-i breivik... Si, ca sa citez din contemporani: "C*c*tu' n-are "k" cum chiuveta n-are "q""
..cum nu poţi spune ceva interesant, te legi de niste KKt-uri de litere arătând ce? Ca eşti extra-mega în ortografie ? Nu e prima oară când eşti deranjat, şi-ţi recomand să te închizi la baie să plângi un pic.... aşa poate îţi trece şi infatuarea privind K-urile mele...
Nu suntem la examene literare, nu cred că vreun critic literar face citire într-un joc care se presupune a fi relaxant şi amuzant..
Dar....trebuie să fie şi infatuoşi ca tine să ne amintească de "critica e uşoară, gramatica e grea"..
[removed]
Neah, nu meriti sa-mi bat capul cu tine. Doar atat: http://www.youtube.com/watch?v=Yu6Hr9kd-U0 Daca esti buna sau te consideri buna, fa lucrurile cum trebuie. Renunta la limbajul balast. E apanajul ignorantilor care vor sa para ceea ce nu sunt sau vor fi vreodata.
PS: Despre asocierea dintre "numele" meu si infatuare, nu pot decat sa rad... : D
N-am inteles comentariul.
Dar concertul a fost reusit. Merci!
interesant articol,
din partea mea ai un vot, abonament aveam de ceva vreme
Pot sa ma ocup de Sistemul de Management Integrat al Piersicilor daca trebuie 😁 Facem ceva compost cu ele sau le ducem la o statie de tratare mecano-bilogica. macar ceva util sa iasa din toate stricaciunile alea 😁
Da, dar multi considera ca fac o favoare...Naivii... 🙂