XXII

Day 4,172, 00:30 • Published in Romania Hungary • by Hunkakaricum
Si in Erepublik se mai intampla minuni... iar in ziua de 22 se intamplara multe, dar nu aici ..ci in lumea cea mare :

Cica e si Ziua Pământului descoperit in 1970.. mare oameni de stiinta.

Tema Zilei Pământului 2019 este "Protejaţi-ne speciile" (Protect Our Species), în încercarea de a atrage atenţia asupra animalelor aflate pe cale de dispariţie. Organizatorii acţiunii globale spun că 40% dintre cele 11.000 de specii de păsări din lume înregistrează scăderi ale populaţiei, iar 75% din recifele de corali sunt în pericol...

1866: A avut loc primul concert simfonic din București, la Teatrul cel Mare, sub conducerea lui Eduard Wachmann (în program, lucrări de Beethoven, Mozart, Haydn).

1866: Oamenii de cultura basarabeni Constantin Stamati, Alexandru Hîjdeu şi I. Străjescu, au fost desemnaţi membri activi ai Societăţii Literare Române (viitoarea Academie Română).
La 12 septembrie 1870, Al. Hîjdeu şi I. Străjescu au fost aleşi membri de onoare ai acestei Academii.



1867 - S-a adoptat prima lege monetară din România, prin care Leul a fost desemnat unitatea monetară. Acesta era compus din 100 de bani.

La 22 aprilie / 4 mai 1867 s-a adoptat prima lege monetară din România. Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionaleprin care Leul a fost desemnat unitatea monetară a Statului Român.1 leu era era subdivizat in 100 de bani. Legea monetară din 22 apr./4 mai 1867 prevedea emisiunea de monede din aur (20, 10 şi 5 lei), argint (2 şi 1 lei, precum şi 50 bani) şi bronz (10, 5, 2, 1 bani).

1877 - România a rupt relaţiile diplomatice cu Poarta Otomană.

1907 - A aparut în limba română cu caractere latine, ziarul Viaţa Basarabiei.

La 22 aprilie 1907 pe cont propriu şi sub conducerea lui Alexis Nour, la Chişinău, gubernia Basarabia, apare ziarul Viaţa Basarabiei, difuzat pînă la 25 mai 1907. Viaţa Basarabiei, apărea atît cu litere ruseşti, cat şi „cu litere româneşti pentru marele public inteligent al Basarabiei şi tuturor ţărilor locuite de români”, motiv pentru care a dispărut după numai şase numere. Rusificarea pătrunsese adînc, pînă în măduva spiritului lui Alexe Nour, care consemna în ziarul Viaţa Basarabiei: „Aici nici florile nu mai înfloresc şi nici păsările nu mai cîntă, ne-am educat ruseşte şi am pierdut cheia de la inima ţăranului.„



Alexis Nour (născut Alexei V. Nour, de asemenea, cunoscut sub numele de Alexe Nour sau Alexie Nour (n. 1877-d. 1939), publicist, activist şi patriot român din Basarabia a fost un boier moldovean născut în gubernia Basarabia care a activat ca publicist, activist şi eseist, remarcat mai ales pentru susţinerea Unirii României cu Basarabia şi pentru critica sa la adresa Imperiului Rus. Trebuie menţionat că şi după absolvirea sutiilor la Kiev, Al.Nour nu cunoştea limba română, dar a reuşit să o iubească, înveţe şi propage cu succes la maturitate. A colaborat iniţial la publicaţia de limbă rusă Bessarabskaia jizni (Viaţa Basarabiei), a fost unul dintre fondatorii ziarului Basarabia şi atunci cînd acesta şi-a suspendat apariţia, el, a deschis din bani proprii ziarul Viaţa Basarabiei, încercînd să păstreze consecutivitatea unei apariţii periodice în limba română. După un an petrecut în România, unde a şi învăţat limba română, Alexis Nour relatează: „…întors mai tîrziu la Chişinău, în momentul de înviorare a vieţii politice şi intelectuale, am luat parte activă în mişcarea presei de acolo. Am scris în româneşte, mai întîi la Basarabia, prima gazetă moldovenească, apărută la 1 iunie 1906, apoi la Adevărul şi Viaţa Românească în martie 1907. Am urmat de atunci, sub imperiul nevoilor zilnice, toată gama scrierilor beletristice: nuvele, schiţe, amintiri şi traduceri. Între anii 1907—1914 am fost corespondentul presei din vechiul regat asupra situaţiei din Basarabia. De la 1914 şi pînă astăzi am colaborat la Viaţa Românească, Adevărul literar şi însemnări literare, ajungînd acum, în pragul bătrîneţilor, la vechea revistă a junimiştilor Convorbiri literare’‘.

Alexis Nour a semnat A.N. (Viaţa Românească, 1915); As.Nr. (Convorbiri literare, 192😎. În conflict cu autorităţile ruse, el în cele din urmă stabilit definitiv în Regatul România, unde a intrat in grupul Viaţa Românească. Încă activ ca un socialist independent în România Mare, el a cîştigat faimă suplimentară, ca un avocat al drepturilor omului, al reformei agrare, acordării votului femeilor şi emanciparea evreilor. Pe parcursul ultimului deceniu al vieţii sale, Nour, de asemenea, a debutat ca romancier, dar nu au înregistrat un succes semnificativ. Alexis Nour a elaborat şi o hartă etnică a Basarabiei, privitor la care politicianul şi scriitorul basarabean Constantin Stere consemna în broşura sa Un caz de conştiinţă(Buc, 1921): ”…În timpul neutralităţii a apărut prima hartă etnografică a Basarabiei, publicată de Alexe Nour, în care era indicată, sat cu sat, naţionalitatea locuitorilor Basarabiei, şi de unde reieşea luminos caracterul curat românesc al acestei provincii. Harta aceasta a fost numai o singură zi la librării, pe urmă a fost scoasă din circulaţie…„. Un studiu amplu la aceeaşi temă Alexe Nour a tipărit în 1915, intitulîndu-l Alsacia-Lorena româno-rusă.

1918 - La Iaşi, la 9/22 aprilie 1918 regele Ferdinand a semnat Decretul regal nr. 842 de promulgare a Unirii Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia) cu România. Decretul a fost semnat de regele Ferdinand I al României şi contrasemnat de Alexandru Marghiloman, preşedintele Consiliului de Miniştri şi Dem. Dobrescu, ministru de justiţie. La 27 martie 1918, Sfatul Ţării votase unirea cu România. Pentru unirea cu România au votat favorabil 86 de deputaţi, 3 împotrivă, 36 s-au abţinut, iar 13 deputaţi au lipsit. Proclamaţia Sfatului Ţării stipula: „Republica Democrată Moldovenească Basarabia, în hotarele ei dintre Prut şi Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România”. Prim-ministrul Alexandru Marghiloman declara: „În numele poporului român…cu mândrie iau act de declaraţia Domniilor voastre pentru unire şi declar că Basarabia este de acum unită pe vecie cu România, unită şi nedespărţită…Am luat act de declaraţia dumneavoastră şi în numele guvernului român declar că o primesc”. Regele Ferdinand a transmis un mesaj telegrafiat: „Un vis frumos s‘a înfăptuit. Din suflet mulţumesc Bunului Dumnezeu că mi-a dat, în zile de restrişte, ca o mângâiere, să văd – după o sută de ani – pe fraţii noştri basarabeni revenind la Patria Mamă”.

1927 : Apărea primul volum de versuri al lui Tudor Arghezi, „Cuvinte potrivite”.

1928: Apare Legea pentru regimul general al cultelor în România, care garanta libertate şi protecţie pentru toate cultele.

1932 - Este adoptată legea pentru organizarea învăţămîntului universitar din România.

1968 - A avut loc Plenara CC al PCR în urma căreia este reabilitat Lucreţiu Pătrăşcanu.

1980: S-a încheiat construcția primei nave transportor frigorifice construită în țară (la Galați), “Polar 7”, cu o capacitate de 6.800 tdw.



1990: După un miting electoral al PNȚCD (înaintea alegerilor din 20 mai), o parte dintre manifestanți se baricadează în Piața Universității din București (unul dintre locurile-simbol ale Revoluției anticomuniste din decembrie 1989), blocând (până la 13 iunie) circulația pe cele două artere principale ce străbat această zonă centrală a Capitalei; această acțiune social-politică a căpătat denumirea de "fenomenul Piața Universității", hajtag mai, mai ...



În istoria modernă a României, data de 22 aprilie marchează ziua în care a început „fenomenul Piața Universității”. Mii se bucureșteni s-au baricadat în centrul Capitalei și au blocat circulația pe ambele sensuri de mers timp de aproape două luni, pe 15 iunie, în urma primei mineriade din 1990.
Le pui veste galbene, ii pui sa opreasca lucru 15 minute, ceri autostrazi acum si dai foc la o beserica in Peris... le dai stegulete hamericane si hajtag esti dastept...


1999: Parlamentul României aproba cererea NATO de acces în spațiul aerian al României, pentru operațiunile asupra Iugoslaviei.



2005: Postul de televiziune Al-Jazeera a difuzat o înregistrare cu cei trei jurnaliști români răpiți în Irak, postul susținând că răpitorii cer retragerea trupelor române din Irak în patru zile, altfel vor ucide ostaticii... adica paturele si doi negrotei cu masti si basescu salvatoru ca ahisam era la oi...hajtag tot prost boborul...

Se nascara:



1780: S-a născut in Transilvania, la Dezmir, comitatul Cluj, episcopul greco-catolic Ioan Lemeni.

A fost suspendat din funcție de autoritățile austriece în anul 1848, ca urmare a trecerii sale de partea Revoluției de la 1848 din Ungaria.
In timpul Revoluţiei de la 1848-1849 a prezidat, alături de Andrei Şaguna, Adunarea Naţională de la Blaj (din 3/15-5/17.V.184😎, în cadrul căreia românii ardeleni au adoptat programul Revoluţiei române, intitulat „Petiţiunea Naţională”; (m.29 martie 1861, Viena)



1850: Veronica Micle, poetă română (d. 1889)

A publicat poezii, nuvele şi traduceri în revistele vremii şi un volum de poezii. Este cunoscută datorită legăturii sale cu poetul Mihai Eminescu. La 7 august s-a căsătorit cu profesorul universitar Stefan Micle, devenit mai tarziu rector al Universitatii din Iasi. În primăvara anului 1872 face o călătorie la Viena pentru un tratament medical, ocazie cu care îi este prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 debutează în revista Noul curier român cu două scrieri în proză. În timpul Razboiului de Independenta a fost soră de caritate, a făcut parte din „Comitetul central pentru ajutorul oastașilor români răniți” și i-a ajutat cu bani pe invalizi să se întoarcă pe la casele lor.La 4 august 1879 moare soțul ei si Veronica reia legătura cu Eminescu. Cei doi încearcă, fără să reușească, să-și întemeieze o familie. Veronica donează Manastirii Varatec casa din Targu Neamt moștenită de la mama ei. La 3 august 1889 se sinucide cu arsenic la Mănăstirea Văratec.



1894: Camil Petrescu, scriitor român, romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet (d. 1957)

El pune capăt romanului tradițional și rămâne în literatura română, în special, ca inițiator al romanului modern. Romanele sale ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” sau ”Patul lui Procust”, sunt repere în literatura română, iar piesele de teatru precum ”Jocul Ielelor”, ”Act venețian” sau ”Danton” se pun în scenă și sunt la fel de actuale astăzi ca și atunci când au fost scrise.

A fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie şi poet, cunoscut pentru volumele „Jocul ielelor”, „Suflete tari”, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, „Patul lui Procust” şi „Teze şi antiteze”. A debutat în revista Facla (1914), cu articolul Femeile și fetele de azi, sub pseudonimul Raul D. Între 1916 – 1918 a participat ca ofițer la primul război mondial, iar experiența trăită acum se regăsește în romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” (1930). În 1916, e mobilizat și pleacă pe front, unde e rănit. După un stagiu într-un spital militar, ajunge iarăși în prima linie, dar cade prizonier.

În timpul unui bombardament german își pierde auzul la o ureche, iar infirmitatea îl va marca întreaga viață, după cum își notează în Jurnal: „Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc. Sunt exclus de la toate posibilitățile vieții. Ca să merg pe stradă trebuie să cheltuiesc un capital de energie și de atenție cu care alții pot ceti un volum. Aici unde totul se aranjează “în șoaptă” eu rămîn vecinic absent”. Ambianța războiului va intra, de asemenea, în roman.

În 1918 va fi eliberat din lagărul german, revenind la București. Încă din anul 1920 participă la ședințele cenaclului Sburătorul condus de Eugen Lovinescu, iar în revista omonimă publică primele poezii. Furtunosul gazetar de stînga, N. D. Cocea e modelul său spiritual. Acesta va fi prototipul viitorului său erou Gelu Ruscanu din drama Jocul ielelor și a eroului său, Ladima, din romanul Patul lui Procust.

Debutul editorial se petrece cu un volum de Versuri. Idee. Ciclul morții în 1923. În 1933 publică cel mai valoros roman al său și unul dintre romanele importante ale Modernismului european, „Patul lui Procust”. În 1939 este numit directorul Teatrului Național din București, unde va rezista doar 10 luni, iar din 1947 este ales membru al Academiei Române. Moare la 14 mai 1957, la București, masivul roman social închinat lui Nicolae Bălcescu „Un om între oameni” rămânand neterminat. Ion Negoițescu îi va caracteriza romanul, drept „o întreprindere jalnică”. Motivul este simplu, Camil Petrescu îmbrățișase principiile realismului socialist și a devenit unul dintre cîntăreții noului regim comunist. Cu toate acestea nu i se pot nega contribuțiile novatoare în poezie si în tehnica romanului și in teatrul românesc.




1924: Ion Lucian, actor român de teatru și film (d. 2012)



a fost un actor român de comedie în teatru și film, epigramist, director al teatrului Excelsior, societar de onoare al Teatrului Național București.



1927: Pascal Bentoiu, compozitor și muzicolog român

A studiat compoziția în particular cu Mihail Jora. A urmat cursurile Facultății de Drept din București (1945 – 1947) și apoi s-a înscris la Conservatorul din București (în septembrie 1947) însă nu a putut continua studiile din cauza taxelor exorbitante stabilite de regimul comunist pentru copiii personalităților din România interbelică.

1938: S-a născut la Bucuresti, inginerul electroenergetician Vlad Ştefăniţă Ionescu.


In 1966 a devenit membru corespondent al Academiei Române
A avut contribuţii originale în teoria sistemelor, reprezentativă fiind „teoria signaturii” („Time varying discrete linear systems”/1994 etc.); (m.28 mai 2000, Bucuresti).

1944: Jeanine Stavarache, actriță română de teatru și film.



Sa muritara:



1882: Vasile Conta, filozof român (n. 1845)

Vasile Conta (n. 15 noiembrie 1845, com. Ghindăoani, județul Neamț – d. 21 aprilie 1882, Iași), a fost un filozof, scriitor și ministru român. A fost un mare patriot, iubitor şi promotor al istoriei naţionale. De asemenea, a fost preocupat de domenii precum sociologia, etica, estetica, pedagogia.



1897: Ion Ghica, om politic și economist român, președinte al Academiei Române (n.12 august 1816, Bucuresti), o personalitate marcantă a culturii romanesti din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, academician, autor, diplomat, matematician, om politic şi pedagog român.

A fost prim-ministru al României de două ori şi preşedintele Academiei Române de patru ori.



1965: Petre Antonescu, arhitect român (n. 1873)

Începând din anul 1893, a studiat arhitectura la Paris.
A fost un arhitect, pedagog, planificator urban si restaurator de monumente istorice, care s-a impus printre personalitățile de frunte ale școlii de arhitectură românească, marcând activitatea arhitecturală din prima jumătate a secolului al 20-lea prin promovarea unui stil arhitectural neo-românesc.
În 1945 a fost ales membru titular al Academiei Române.
A proiectat printre altele Arcul de Triumf din Bucuresti si cladirea Ministerului Lucrarilor Publice, azi Primaria Capitalei, ridicată între anii 1906 și 1910 și completată în anii de după 1945, fosta clădire a Palatului administrativ din Craiova (1912 – 1913) și cea a Băncii de Investiții din București (1915 – 1923).

1986: Mircea Eliade, scriitor român (n. 1907) unul dintre cei mai importanți oameni de cultură din România. Istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filosof și profesor la Universitatea din Chicago, din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor, naturalizat cetățean american în 1966, a scris peste 30 de lucrări științifice, opere literare și eseuri filozofice. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite.



Mircea Eliade a murit la vârsta de 79 de ani, la Chicago, fiind incinerat a doua zi..
Operele literare cele mai cunoscute sunt ”Romanul adolescentului miop”, roman (192😎, ”Maitreyi”, roman (1933), ”Domnișoara Christina”, nuvelă (1936), ”Nuntă în cer”, roman (1939) sau ”La țigănci”, nuvelă (1969). Marea sa realizare științifică a fost ”Istoria credințelor și ideilor religioase”, scrisă între 1976-1983, o enciclopedie a religiilor realizată în 18 volume.




1978: A decedat, la New York, Nicolae Gheorghe Caranfil, inginer şi om politic (ministru al aerului şi marinei între anii 1936 şi 1937); (n.28 noiembrie 1893, Galati).

Studiile superioare le-a inceput la Scoala Nationala de Poduri si Sosele din Bucuresti, de la care a plecat la École de Génie Civil a Universitatii din Grand (Belgia), unde a obtinut titlul de inginer civil.
Pentru perfectionare, dupa obiceiul din epoca, a urmat cursuri postuniversitare la Cambridge (Anglia) si a vizitat pentru informare unele obiective industriale din SUA.
A fost atras de initiativa inginerului Dimitrie Leonida privind electrificarea tarii, care a infiintat in acest scop societatea „Electrica”, la care Nicolae Caranfil a fost director intre anii 1922-1929, când a pus bazele industriei de masini electrice la Cluj si Timisoara

1989 - A murit compozitorul Paul Jelescu (n. 6 aprilie 1901)

1996: Mircea Ciobanu, poet si prozator, autor al „Patimile”, „Martorii”, „Vântul Ahab”, „Anul tăcerii” 😢n. 13 mai 1940).

Știm că nu suntem perfecți dar giucam giaca asta care e perfecta... si numele e Erepublik asa da perfect de numa....

Dacă ai depistat o eroare în text, te rugăm să selectezi pasajul greșit, și să apeși CTRL+ALT+DELETE pentru a o expedia editorilor noștri.

Îți mulțumim că ne ajuți să fim mai buni.