unu si trei

Day 4,163, 01:49 • Published in Romania Hungary • by Hunkakaricum

A fost odată, o zi de 13 Aprilie in Erepublik o zi in care oricum nu se intampla nimic interesant, dar sa vedem ce s-a intamplat azi aiurea :



Azi e zaua cea mare si Ziua Internationala a Rock-n-Roll-ului

1452 - A fost încheiată Pacea de la Adrianopol, între Iancu de Hunedoara şi Imperiul Otoman, prin care turcii se obligau să înceteze atacurile asupra Ţării Româneşti, Transilvaniei, Ungariei şi Serbiei şi să nu ridice noi fortificaţii de-a lungul Dunării.



Viitorul voievod Iancu de Hunedoara sau Ioan Corvin a fost ban al Severinului din 1438, voievod al Transilvaniei între 1441-1456 şi regent al Ungariei între 1446-1452, mare comandant militar.



Iancu de Hunedoara (n. 1407 – d. 1456), tatăl marelui rege al Ungariei Matia Corvin, s-a născut în jurul anului 1407 într-o familie înnobilată pentru merite deosebite de către Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei.



Tatăl lui Iancu a fost român, Voicu/Voik Corvin, iar bunicul se numea Şerb/Csorba . Mama lui, Elisabeta de Margina, despre care se spune că ar fi fost de origine greacă şi chiar înrudită cu basileii Bizanţului. Tatăl său, Voicu şi fraţii lui Mogoş şi Radu, au fost ostaşi în slujba regelui maghiar Sigismund de Luxemburg.



Pentru că s-au distins în luptele antiotomane, Sigismund i-a răsplătit în anul 1409, dăruindu-le castelul de la Hunedoara, împreună cu pământurile care ţineau de el, cu vreo 35 de sate, vămi, mine de sare, aur, argint şi fier. Atunci a primit familia Huniazilor şi blazonul ei nobiliar (un corb cu aripile uşor desfăcute şi cu un inel în cioc).



1859: Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Munteniei și Moldovei a fost recunoscută de Franța, Marea Britanie, Rusia, Prusia și Regatul Sardiniei, în cadrul Conferinței reprezentanților puterilor garante de la Paris.



Alexandru Ioan CUZA (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie 1820, Huşi, Moldova, astăzi în România – d. 15 mai 1873, Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei, precum şi al statului naţional România. Cuza a participat activ la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Munteniei (Valahiei), înfăptuindu-se astfel unirea celor doua ţări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii de către puterea suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvîrşirea unirii Principatelor Române



pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, cînd Moldova şi Valahia au format un stat unitar, adoptînd oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur guvern.



1862, România : A intrat în vigoare legea presei.

„singura lege care garantează drepturile scriitorilor și ale artiștilor români”



1864: Camera Deputaților a adoptat o moțiune de vot de blam asupra guvernului Kogălniceanu, care și-a depus demisia, respinsă însă de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.



1938: Printr-o scrisoare adresată de Gheorghe Tătărescu



lui Constantin I. C. Brătianu,



curentul favorabil regelui Carol al II-lea s-a separat definitiv de restul partidului conservator....



" Ce atrage atenţia însă este partea finală a discursului lui Tătărescu care vine în contradicţie cu realitatea de jure a faptului că acest guvern a fost unul al Partidului National Liberal.

“ Şi acum, domnilor, înainte de a ne despărţi să ne îndeplinim o mare datorie:"



1945: Proclamarea oficială a administrației românești în Transilvania de Nord (ocupată, în 1940, de Ungaria horthystă), restabilită la 9 martie 1945.

1948: Marea Adunare Națională a votat Constituția Republicii Populare Române, prima constituție postbelică a României, care reflecta caracterul de tranziție al perioadei pe plan economic și social. A fost ales un nou prezidiu, în frunte cu C.I. Parhon, și un nou guvern, condus de dr. Petru Groza.

Constitutia Republicii Populare Romane 1948



TITLUL I

Republica Populara Romana
Art. 1.
Republica Populara Romana este un Stat popular, unitar, independent si suveran.

Art. 2.
Republica Populara Romana a luat fiinta prin lupta dusa de popor, in frunte cu clasa muncitoare, impotriva fascismului, reactiunii si imperialismului.

Art. 3.
In Republica Populara Romana intreaga putere de stat emana de la popor si apartine poporului.
Poporul isi exercita puterea prin organe reprezentative, alese prin vot universal, egal, direct si secret.

Art. 4.
Reprezentantii poporului in toate organele puterii de Stat sunt raspunzatori in fata poporului si pot fi revocati prin vointa alegatorilor, in conditiile stabilite de lege.

Sa nascaseu:



1815: S-a născut actorul Costache Caragiale,



primul director al Teatrului Naţional din Bucureşti.





1869: Pompiliu Eliade, istoric literar român (d. 1914)





1886: Nicolae Tonitza. Tonitza a fost un pictor şi grafician român, interpret al "tristeţelor luxuriant colorate" şi al unor sincere simţăminte de revoltă mocnită şi îndelung resemnată. La fel ca şi în cazul altor artişti, viaţa lui Tonitza se împleteşte cu creaţia sa.



1924: Alexandru Lungu, medic, poet, pictor și grafician român (d. 200😎



1926: Sabin Marius Peculea, fizician, membru și secretar general al Academiei Române



1930: Sergiu Nicolaescu, regizor, actor, producător și om politic român (d. 2013)



1936: Nicolae Velea, prozator român (d. 1987)



La terminarea studiilor universitare, ii scria, pe un caiet de curs, colegului sau, Gabriel Dimisianu: "In viitorul trist si rau,/ sa nu uiti vremile acelea/ cand te-a iubit amicul tau,/ N. Velea".



1938: Cătălina Buzoianu, regizoare română





1943: Rodica Mandache, actriță română





1956: Ioan T. Morar, ziarist și poet român



Se muriseu:



1987: Marcel Constantin Runcanu, scriitor român (n. 1947)

Fiul ofiterului Constantin Runcanu si al Mariei (n. Pirvulescu). Scoala generala, gimnaziul si liceul la Oradea (1954-l965). Intre 1965 si 1966 e invatator suplinitor in comuna Botean, judetul Bihor. intre 1966 si 1971 urmeaza cursurile Facultatii de Filologie a Univ. din Cluj. Dupa absolvire, lucreaza la revista Tribuna. A debutat in proza, in revista Echinox (1969), din gruparea careia a facut parte de la intemeiere. Mai colaboreaza si la Steaua.

Debut ambitios, cu romanul Sepia (1973), care se vrea si o demonstratie a unor noi tehnici narative. Mai izbutite sint prozele scurte din Nostalgii secrete (1976) si romanul Febra vesperala (1982). Ultimul' volum publicat: Vara indiana, povestiri si capricii (1987). Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor pe 1973.



1993: Francisc Munteanu, scriitor, regizor român (n. 1924)

În anii războiului lucrează ca muncitor, ucenic la un pictor, lăcătuş în Arad. În 1943 e elev torpilor pe un submarin în Oceanul Atlantic. În 1945 e angajat la Cinematograful Savoy din Arad. Începe să publice proză scurtă. Vine în Bucureşti, unde, la Teatrul Naţional, i se joacă piesa "Sabotaj".

Împreună cu prietenul Titus Popovici publică un volum de povestiri şi schiţe în 1951 - "Mecanicul şi alţi oameni de azi". Scrie nuvele, romane, cărţi pentru copii. Debutează ca scenarist cu Valurile Dunării, din 1959, regizat de Liviu Ciulei. Este şi regizor secund al filmului care ia Marele Premiu la Festivalul Internaţional de la Karlovy Vary în 1961. Vicepreşedinte al Asociaţiei Cineaştilor din România (ACIN). Exclus din Partidul Comunist, împreună cu prietenul Titus Popovici, pentru “încercarea de a sabota un ministru comunist”.







Mereu nu se intampla ceva in Erepublik, azi de ce sa fie o schimbare radicala... apasati cele 3 butoane doar pentru ca maine e o alta zi!

xxx