Patru

Day 4,152, 15:55 • Published in Romania Hungary • by Hunkakaricum

„Dumnezeu a zis: ‚Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremile, zilele şi anii, şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.’ Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul, să stăpânească ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.” (Geneza 1,14-19)

1459: Tratatul de pace moldo-polon de la Overherlăuţi. Ştefan cel Mare, voievodul Moldovei, se prevedea încetarea stării de razboi între Moldova şi Polonia, îndepartarea lui Petru Aron de la hotarele Moldovei, recunoaşterea suzeranităţii polone de către Ştefan .



1535: Înţelegere antiotomană dintre voievodul Moldovei, Petru Rareş, şi Ferdinand de Habsburg.



1646: Se menţionează o moară de hârtie înfiinţată de voievodul Ţării Româneşti, Matei Basarab.



1876: Ciprian Porumbescu este ales în fruntea Societăţii "Arboroasa", iniţiată de un grup de studenţi români de la Universitatea din Cernăuţi.



1921 - S-a înfiinţat, la Bucureşti, Institutul de seruri şi vaccinuri “Dr. Ion Cantacuzino”



1933 - S-a născut actorul Ştefan Tapalagă. (m. 21 mai 1994)



4 Aprilie 1944 – Mari distrugeri materiale si mii de morti in Bucuresti, un masacru rusinos si inutil din punct de vedere militar; bombardament masiv al aviației anglo-americane asupra Bucureștiului, soldat cu mari distrugeri materiale si soldat cu 3.000 civili români morţi.



“Romania a purtat razboi cu toata puterea de care a fost capabila numai contra Rusiei. Fata de Anglia si Statele Unite numai s-a aparat pe cat a fost posibil, adica aproape deloc, ceea ce n-a impiedicat pe aceste doua mari puteri occidentale sa ne loveasca cat au putut mai crunt in folosul Rusiei. (…)



Nu aveam nici un mijloc de lupta, nici o arma cu care ne-am fi putut bate cu ei si n-aveam nici un motiv de razboi; aveam in schimb tot interesul sa evitam orice act de razboi intre noi si ei.



Englezii si americanii – mai bine zis Churchill si cu Roosevelt – au tinut insa sa ajute cat mai puternic pe rusi, incat au reusit prin bombardamentele lor aeriene asupra oraselor si populatiei sa ridice in toata tara un nemaipomenit val de ura in contra lor.”, scria generalul Platon Chirnoagă in “Istoria politica si militara a razboiului Romaniei contra Rusiei sovietice”



Au plecat din Erepublik azi:

1736: Petru Seghedinaţ , Pera Jovanović Segedinac, Пера Јовановић Сегединац - conducătorul răscoalei din 1735.

Cea mai mare parte a combatanţilor proveneau din rândurile iobagilor. Găsim printre răsculaţi şi câţiva reprezentanţi ai intelectualităţii satelor. Dintre aceştia cunoaştem nominal pe notarul Pavel Mircovici din Socodor, Deák István, învăţător din Iermata Neagră şi predicatorul reformat din Zerind. Au apucat arma mulţi păstori şi servitori. Aflăm printre participanţi şi meseriaşi, ca de pildă un rotar originar din Principatul Transilvaniei.

Nu dispunem de lista integrală a participanţilor. De aceea compoziţia etnică a răsculaţilor se poate deduce în principal doar din documentele privind persoanele arestate după înăbuşirea mişcării. Trebuie să subliniem faptul că, multă vreme, participarea românilor la această mişcare populară nu a fost cunoscută în suficientă măsură. Primul care a sesizat prezenţa activă a românilor în evenimentele din 1735 a fost George Bariţ. El a semnalat nominal pe Negru Gornicul, Haiduc Ursul, Gornic Macavei şi Gheorghe Macavei.



Cercetările mai noi au stabilit o prezenţă românească masivă în rândurile răsculaţilor, bazată fie pe date personale, fie pe rezonanţa numelui. De altfel, cântecul Pericolul lui Peró, de provenienţă contemporană şi redactat în limba maghiară, face menţiune explicită despre participarea românilor la mişcarea populară din 1735. În anturajul căpitanului Petru Seghedinaţ au jucat un rol important Mihai Cioban, Nicolae Damian şi Ştefan Puşcaş. Trupa de soldaţi care se constituise lângă Valea Seacă a depus jurământ sub conducerea lui Daniil Baicu. Printre arestaţii de după înăbuşirea mişcării figurează Ioan Cherecheş. Despre el, procesul-verbal încheiat cu ocazia interogatoriului arată că este de “religie română”. Printre cei care s-au ralit taberei de la Pădureni figurează Mogoş Mladin şi Alexandru Olah, care veniseră din Chişineu-Criş, respectiv Şimand. Despre primul cunoaştem faptul că era originar din satul românesc Nadăş, din comitatul Zărand. Din acelaşi comitat putem menţiona pe Petre Marcu şi Simion Oncu. Credem a fi români şi Ioan Ciunga, Andrei Halic, Petre Ciongradi etc. Din comitatul Bihor spicuim numele răsculaţilor Baicu Urs şi Ştefan Olah. Din Vânători provenea Marcu Daicu. Din comitatul Bichiş menţionăm pe Nicolae Grecu, Morgare Mladin, Ştefan Turbuţ, Ion şi Gheorge Avram etc.

1919: Ioan Ciordaş - avocat, delegat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, membru al Marelui Sfat Naţional (n. 1877).



Avocatul Ioan Ciordaş a plătit cu viaţa dorinţa sa de a elibera ţinuturile româneşti de trupele de ocupaţie, devenind martir al neamului. Ucis mişeleşte în miez de noapte de un căpitan al secuilor, a fost aruncat într-o groapă alături de Nicolae Bolcaş.



La 12 octombrie 1918 s-a semnat la Oradea, într-o şedinţă secretă, Declaraţia de independenţă, care proclama dreptul naţiunii române din Transilvania şi Ungaria de a hotărî singură asupra soartei sale. La întrunirea care a avut loc în casa avocatului Aurel Lazăr, membru al Partidului Naţional Român, au participat doctorul Teodor Mihali, dr. Alexandru – Vaida Voevod, dr. Ştefan Cicio Pop, Vasile Goldiş, Ioan Suciu, dr. Gheorghe Popovici, Gheorghe Crişan, Nicolae Ivan, dr. Ioan Ciordaş, Ioan Nedelcu, Gheorghe Dobrin, dr. Nicolae Cornean etc. Drama prin care a trecut Ioan Ciordaş, al cărui nume a fost maghiarizat din Ciurdariu în timpul studiilor liceale de la Oradea,



Ioan Ciordaş s-a născut la 25 decembrie 1877, în Betfia, judeţul Bihor, în familia preotului Mihai Ciurdariu. Tatăl său, Mihai Ciurdariu, era protopop greco-catolic. El a îndemnat într-o predică, ţinută în biserica de la Doba, pe credincioşi, să-şi trimită copiii la şcoala confesională şi să cumpere calendare româneşti cu sfaturi şi poveşti. Imediat, a fost declarat de către ziarele „Szamos” şi „Szatmárnémeti”, „trădător de patrie”, imputându-i-se faptul că-i oprea pe fiii credincioşilor de la urmarea şcolilor de stat, care erau cu predare în limba maghiară. A fost dat în judecată, însă fiul lui, avocatul dr. Ioan Ciordaş, îi obţine achitarea, însă un proces de presă îl osândeşte la trei luni de închisoare.



Unionistul a urmat studiile secundare le-a urmat la Liceul Premonstratens din Oradea, unde i se maghiarizează numele. Începe facultatea la Academia de Drept din Oradea, unde s-a alătură mişcării studenţeşti condusă de Lucian Bolcaş. Alături de alţi 17 colegi a fost eliminat de la studii, fiind nevoit să urmeze cursurile la Universitatea din Cluj unde, în septembrie 1900 şi-a luat şi doctoratul în drept. La 30 iunie 1902 s-a căsătorit cu Viora Ignat – fiica luptătorului memorandist, avocatul Vasile Ignat din Beiuş, cu care a avut doi copii, Ovid şi Xenia.



În anii care au urmat a participat activ şi a organizat acţiunile de pregătire a populaţiei pentru realizarea Unirii. Un act de o importanţă deosebită pentru toţi românii şi pentru România, la care Ioan Ciordaş a luat parte, a avut loc la 12 octombrie 1918 la Oradea, când membrii Comitetului Executiv al Partidului Naţional Român, Teodor Mihali, Vasile Goldiş, Alexandru Vaida-Voievod, Ştefan Cicio-Pop, Ioan Ciordaş, Aurel Vlad, Ioan Suciu şi invitaţii Sever Dan, Gheorghe Popovici şi Gheorghe Crişan, elaborează şi adoptă Declaraţia care proclama independenţa şi dreptul la autodeterminare a naţiunii române din Transilvania, declaraţie care, la 18 octombrie 1918 a fost prezentată de Al. Vaida-Voevod în parlamentul maghiar. Apoi, Ioan Ciordaş a participat în calitate de delegat la Adunarea de la Alba-Iulia şi este ales în Marele Sfat Naţional şi mai apoi prefect al Bihorului.



Unirea nu a adus liniştea pentru Bihor şi Maramureş, căci, în urma încheierii Armistiţiului cu ţările beligerante şi stabilirii liniei demarcaţionale Zam-Ciucea, trupele române s-au oprit lăsând sub ocupaţie maghiară aceste ţinuturi. În Bihor a preluat conducerea armatei căpitanul Verboczy, care a întocmit lista neagră cu toţi fruntaşii oraşului. Primii pe listă sunt trecuţi dr. Ioan Ciordaş şi dr. Nicolae Bolcaş.



Căpitanii armatei secuieşti, încă din decembrie 1918, au început prigoana împotriva elitelor mişcării politice şi culturale din Ţara Beiuşului, torturând mutilând şi asasinând zeci şi zeci de persoane nevinovate. Iuliu Maniu, care aflase de repercusiunile sângeroase ce aveau loc în teritoriile ocupate, l-a avertizat pe Ciordaş despre pericolul la care se supunea dacă se întoarce la Beiuş. Acesta a rămas, însă, neclintit în hotărârea sa.



Ceea ce resimţea Iuliu Maniu s-a întâmplat şi, în noaptea de 3/4 aprilie 1919, dr. Ioan Ciordaş şi dr. Nicolae Bolcaş au fost arestaţi de banda lui Verboczy, schingiuiţi în mod bestial şi duşi în satul Lunca, unde, în ograda unui ţăran s-a săpat o groapă, în care sunt aruncaţi de vii. „Una dintre ţărănci a ieşit afară să vadă ce se întâmplă şi atunci i s-a spus: «Intră în casă că te împuşc». Apoi, au cerut două cazmale şi au săpat o groapă unde i-au aruncat pe cei doi. Bunicul a fost recunoscut după ceasul de aur de la mână“, povesteşte nepoata acestuia. Ulterior, când trupele române au intrat în zonă au deshumat cadavrele şi le-au înmormântat, creştineşte, în cimitir.



„Nu vini pă strat de ai, / Te-or lua oamenii-n grai” (Bilțiu, 1996: 326)