Amintiri din... 1 Decembrie
Nicolae Crefelean
În toamna anului 1999 mi-am luat valiza de lemn și am urcat în tren spre Timișoara, acolo unde am fost încorporat în armată. Trenul a fost teribil de plin, valizele stăteau unele peste altele până în tavan și mulți tineri făceau pe grozavii, trăgeau la măsea, depănau amintiri sau își făceau planuri pentru „șederea” în orașul care a aprins făclia „României democratice” cu un deceniu în urmă.
Nu-mi amintesc mai nimic din drumul lung de peste 12 ore până în Timișoara, în afară de faptul că am stat destule ore în picioare, însă aveam emoții în legătură cu cele 12 luni de armată pe care urma să le încep. Știam că armata e rigidă, că există ordine pe care ești obligat să le execuți sau să suporți consecințele, știam că - așa ca oriunde sunt oameni - și în armată sunt oameni care vor face zile fripte soldaților încorporați și, nu în ultimul rând, speram ca „veteranii” să nu fie așa cum am tot auzit.
Am făcut sport de performanță în copilărie, așa că încă aveam o condiție fizică respectabilă. Aveam în sânge și niște disciplină, rutina exercițiilor, dorința de a fi mai bun, așa că nu mi-a fost deloc greu să execut bine pasul de defilare. Trecuse jumătatea lunii noiembrie și ne pregăteam de zor pentru depunerea jurământului în cadrul unității militare, iar într-o zi ne-a vizitat un general, așa că am avut parte de o deșteptare și inspecție ca la carte înaintea vizitei, ca totul să fie impecabil.
Nu ajung la urechile ostașilor toate explicațiile, însă am aflat scopul vizitei domnului general: selectarea unei companii de militari pentru defilarea de 1 Decembrie de la Alba Iulia. Cerințele erau evident foarte stricte, fiind esențial ca ostașii aflați în fața camerelor foto și de filmat să fie roboței care defilează fără cusur. Se pare că n-a avut cine să umple numărul de ostași necesari pentru compania de vânători de munte, așa că problema s-a rezolvat selectând de la UM-ul nostru cuantumul necesar pentru marea defilare din capitala marii uniri.
Fiind suficient de bun pentru „marea defilare”, am ajuns și eu la Alba Iulia. Hehe... ce conta că eram de fapt infanteriști? A fost suficient să fim echipați ca vânătorii de munte și am fost numa' buni de spectacol. Habar n-are lumea cine-i sub beretele verzi, nu-i așa? Nici sub alea albastre, roșii ș.a.m.d. Știau însă părinții, frații, surorile, toți cei care au reușit să ajungă cu sufletul la gură, să-și vadă tinerii ostași în ziua depunerii jurmăntului. Singura problemă e că era deja iarnă și echipamentele de iarnă erau pe adevărații vânători de munte - pe unde-or fi fost ei. Așa că am primit ținute de vară și am luat pe dedesupt câte ceva din ce-am avut fiecare, să n-o luăm razna de frig. Și ce frig a fost...
(din păcate n-am o poză de la defilarea mea)
Sincer... nu știu câte grade au fost atunci la Alba Iulia, dar pe lângă cojițele de pe noi mai erau și emoțiile - justificate de altfel. Eu unul îmi vedeam familia pentru prima dată după încorporare, apoi la eveniment veniseră și o serie de generali de cel mai înalt rang, precum și președintele țării, iar pe noi erau ochii comandanților, ochii presei locale și naționale. Fără stres, nu-i așa?
Am depus jurământul, am defilat excelent, ni s-a spus neoficial că am fost cei mai buni la defilare (probabil cum li s-a spus și altora, cine știe...), apoi am fost lăsați să ieșim în oraș cu familiile. A fost frumos. 🙂
A fost cu adevărat un eveniment remarcabil pentru mine. Mă ia cu frisoane și-acum, gândindu-mă la orele petrecute în ținutele alea de vară, însă faptul că am depus jurământul la Alba Iulia a însemnat pentru mine mult mai mult decât oricare alt loc din țară. Orașul a fost superb, am avut familia alături, am făcut un spectacol pe cinste și am avut ocazia să ies, pentru prima dată, din UM-ul în care trăisem complet izolat de lumea civilă timp de 2 luni.
Mi-am promis că voi reveni la Alba Iulia cândva, însă uite că împlinesc „majoratul” de la sărbătoarea Marii Uniri și a depunerii jurământului și n-am mai pus piciorul acolo. Va trebui să-mi conving soția să ne rupem câteva zile din concediu ca să ajungem acolo împreună - cum altfel? Cu siguranță mi-ar prinde bine niște sfaturi pentru un tur cât mai bine organizat, și probabil voi cere chiar aici sfaturi, atunci când întrevăd probabilitatea unei vizite în bătrânul oraș.
Până atunci voi mai zgribuli cu gândul la ziua asta specială din viața mea, la fel cum au zgribulit multe generații de la Marea Unire încoace în locul de naștere a României Mari. Mi-am încheiat armata undeva aproape de casă, in inima Transilvaniei, însă cu toate neplăcerile și neajunsurile armatei am avut totuși ocazia să mă leg sufletește de două mari orașe ale României. Așa că 1 Decembrie îmi aduce aminte asta și, privind în retrospectivă, mă bucur că lucrurile au decurs în felul ăsta.
Știu că-i un pic devreme, însă vă urez de-acum la mulți ani, românilor de pretutindeni. Fie suntem în țară, fie purtăm țara în sufletele noastre, pe oriunde suntem în lume.
La mulți ani, România! 🙂
Amintiri din... 1 Decembrie: https://www.erepublik.com/en/article/2657343
Comments
La mulți ani! 🙂
La multi ani!
La multi ani buni si temperaturi agreabile! o7
Am si eu una din armata de 1 decembrie: ne-au pus sa ne imbracam civil si sa fim multimea care sta aproape de un om politic important. Astuia ii era teama ca o sa il huiduie lumea. Eu am plecat dupa 10 minute. Mi s-a parut bataie de joc...
Da, teatru în toată regula. 😛 Măcar noi am simulat că suntem alți soldați.
La multi ani de majorat!
He, he, omul are deja 37-38 de ani!
Majoratul de la armata!
Corect, 38. 🙂
o7 🙋
La Multi Ani ROMANIA !
La multi ani si...
Respect tie, soldatule!
o7
o7
Respect!
Unul care chiar si-a indeplinit stagiul militar! ( 🙂 Sper ca nu ai dezertat si rams la Alba-Iulia dupa defilare 😁 )
Si eu sper sa ajung anul acesta la Alba-Iulia pentru defilare, anul trecut am fost la Bucuresti special pentru asta.
Chiar din Timisoara , La multi ani ! Stima si Respect! 07
Mulțumesc! 🙂 Alba Iulia a fost doar un fel de misiune specială - am ținut locul vânătorilor de munte. Ciclul de instrucție l-am terminat la Timișoara, apoi am fost transferat într-o comună din județul Mureș, la vreo 18 Km de casă. 😃
Sincer, mi-a plăcut mai mult în Timișoara. M-am înțeles bine cu „veteranii” pentru că m-am priceput la calculatoare și le-am făcut câteva jocuri să meargă pe o vechitură dintr-o clădire administrativă la care aveau acces. 😁
He He!
Foarte tare! Esti asteptat oricand cu drag la Timisoara.
Inca mai are si parti bune 😃.
Eu personal am ales sa fac scoala, de 3 ori m-au mai chemat dupa ce am fost la recrutare, dar "am scapat" cu adeverinta de la Politehnica.
Am fugit de 1 an de instructie .... si am platit 6 ani pentru asta 😁)
(6 ani de Poli)
😁 Eu am preferat să fac armata, ca să scap de ea. Mulțumesc pentru invitație. Avem un prieten care ne-ar aștepta la orice oră în Timișoara, deși până acum a fost suficient de țăcănit cât să urce la volan și să se plimbe prin țară pe unde am fost, doar ca să ne vedem. Știe că-s foarte mici șansele să ne prindă altfel la el acasă. 😛
Nimic nu se compară cu trecerea în pas de defilare pe sub Arcul de Triumf în memoria celor care au făcut cu sângele lor MAREA UNIRE.
Am 28 ani de armată și am avut această onoare.
Acum sunt rezervist dar voi fi prezent ca de fiecare dată.
07
La multi ani! o7
o7
Atunci colonelul, dând mâna cu sergentul,
Se-ntoarce, da un ordin... Pe loc, tot regimentul
Se-nsira, poarta arma, saluta cu onor
Romanul care pleaca tragind a lui picior.
Multi ani tuturor, cat despre armata o mare cretinitate(opinia mea), eu trebuia sa ma duc in 2004 dar am "fentat-o" pana cand a disparut.
Unele lucruri mi-au plăcut în armată, dar altele m-au făcut să vreau să nu fi fost deloc acolo. E bine că ai fentat-o.
Noa acuma serios:
"apoi am fost transferat într-o comună din județul Mureș, la vreo 18 Km de casă"
"Va trebui să-mi conving soția să ne rupem câteva zile din concediu ca să ajungem acolo împreună"
Pai din Tg Mures sunt 110Km la ce doamne ai nevoie de concediu ca io nu pricep
Exceptand cetatea, in care primaria atragand fonduri a facut ceva si nu mai e plina de balarii, la care eu personal ti-as recomanda un tur cu ghid, mai ales daca esti interesat de istorie, muzeul, si cele doua catedrale nu prea ai ce vedea. Totusi e un oras mic de provincie
Orasul e frumos primavara si toamna cand poti sa te plimbi si sa vezi schimbul garzii, cel mai spectaculos fiind sambata, fara sa ingheti.
In schimb in perioada asta sa prinzi un concert de orga sau de colinde cu Madrigal-ul in catedrala romanao catolica e chiar deosebit .
Noa hai numa
Locuiesc în Germania, iar concediile se împart pe bucățele între diverse destinații, cu prioritate pe familie - de-asta trebuie planuri. Pe lângă asta mai apar și neprevăzute, cum a fost anul ăsta, când am renunțat la salina de la Praid pentru un curs apărut din senin, care nu trebuia ratat. 😁
Mulțumesc pentru recomandări! 🙂
Apropo sa vezi cum a fost sa-ti urci valiza cu 10 ani inainte. E drept ca a fost mai scurta, da' mai inghesuita. Mai ales in decembrie
Nu știu cum a fost încorporarea în 1989 dar mă bucur că n-am prins vremuri tulburi în armată. 😎
Just a bunch of thieves.
Happy anniversary! o/
Din pacate azi nu am mai ajuns la marea defilare de senile din Alba-Iulia.
Romania, La multi ani !
07
La mulți ani! 🙂
nu conteaza ca am citit dupa 2 saptamani ... 😃
mi-a dat de gandit. nu ma mira, pt ca traim in RO. dar daca pe voi in vreme de pace nu ati avut tinuta corespunzatoare, de ce ne mai miram ca *fraierii* aia de la Stalingrad si Cotul Donului au avut tot tinuta de vara si au avut de infruntat nu doar temuta Red Army, ci si cea mai grea iarna din ultimii 50 de ani?
Numai Armata romana a platit prostia asta, plus altele (slab inarmati, prost condusi, mancare proasta, dar dintre toate mieriile astea mancarea proasta si bataia aplicata soldatilor romani era o realitate cruda care ii oripila pe aliatii lor germani).
Daca pentru prostiile politicienilor si ofiterilor din primul razboi mondial gen Averescu a avut curajul sa scrie " Raspunderile " si :Notite zilnice din razboi" ..pt cel de-al doilea niciun mare ofiter roman nu a lasat ceva scris ... sper sa ma insel
...erata - Armata romana a platit cu 200.000 morti prostiile celor responsabili de dezastrul de la Cotul Donului ..ca deh, pielea de civili nu un are pret mare