O zi din viata unitatii militare Nemesis.

Day 2,159, 13:20 • Published in Romania Romania • by vali71

Munca la ferma.

Ambient muzical.

Seceta dura de mai bine de o jumatate de an si, terenurile de pasunat din tinutul elPlato, devenisera asa de aride, incat copitele vitelor scapau fara sa vrea printre crapaturile formate in pamant datorita lipsei de apa. Fermieri care pana atunci formau o prospera comunitate, erau acum disperati, seceta ii distrugea zi de zi prin lipsa de posibilitate de a-si hrani animalele. Ici colo, mai vedeai cate un pasaroi ametit de caldura, care statea priponit pe cate o creanga uscata a unui copac, incercand sa scoata cate un tril razlet, din gatlejul uscat, in cinstea vremurilor prospere, trecute.

Seara se lasa peste asezare, venind cu linistea ei prafuita acoperind orice urma de viata. Pe prispa casei fermierilor din clanul McNemesis, in niste balansoare jupuite de vopsea, semn al treceri timpului, se balanganeau plictisiti, tinand in coltul gurii cate un trabuc stins, cativa din fratii care ramasesera acasa, asteptand pe ceilalti sa aduca vitele de la pascut, perspectiva destul de improbabila, avand in vedere ca pasunile disparusera din zonele apropiate, odata cu seceta. In acea seara, seful clanului hotarase o adunare prin care sa puna la punct ceea ce aveau sa faca mai departe, viitorul se intrevedea destul de greu, lipsiti de resurse, existenta deja devenise un calvar.

-Pe pariu ca mai vin cu doua vite moarte, rosti gutural Valahian rontaind restul de trabuc ramas. Si daca nu vin cu ele moarte, oricum pana dimineata tot dau ochii peste cap.

Vali71 scuipa gura de whiskey pe care tocmai o trasese pe gat, chiar in directia unui paianjen care se incapatana sa urce direct catre fereastra de la hol. Se sterse la gura cu maneca dupa care scoase o cugetare care il lasa si pe el cu gura cascata, il luase prin surprindere propriul gand;

-Ba, daca vin cu doua vaci moarte ar fi bine, numai sa nu vina iar beti manga, pe boul comunal. Stii doar ca ala e proprietatea serifului, ne beleste nebunu’ ala pe toti.

Nici nu termina bine cugetarea cand, dinspre hangar se auzi un zgomot infernal, in acelasi timp usile zburand ca aruncate de o explozie, prin gaura ramasa aparand Incitator, calare pe singurul porc ramas in ferma. Porcul grohaia infiorator, iar Incitator imbracat in costum de rodeo, chiuia si pocnea burta bietului animal, care se zbicea in sus si jos creand lui Incitator impresia ca sta calare pe vreun taur la rodeo.

Ajunse in felul asta, contopit parca cu fiara, pana la scara prispei, zambind mandru de isprava facuta si, asteptand de la cei de acolo laude.

-Ba, ce dracu ai facut, zbiera Sharpone suparat, iar ai baut kerosenul de la avion? Dupa ce ca nu avem apa sa irigam, acum nu mai avem nici kerosen sa aruncam pesticid peste culturi. Ce dracu’ a fost in capul tau?

Incitator ramase masca, cu ochii cat cepele si cu palaria de cowboy data pe spate, nu se astepta sa fie certat asa de rau, in sinea lui el fiind constient de isprava demna de o soarta mai buna.

In tot acest timp, nu observara ca, pe poarta mare a fermei intrau vitele lor, manate din spate de cei doi sefi de clan, Uxini si Krawos. Numai un corn de vaca, ce se infipse zdravan in fundul lui Dafimoto, in locul in care statea sprijinit si observa toata incaierarea amuzat, lucru care il facu sa tipe ca apucat de draci si sa alerge cu mainile la fund, ii destepta si ii facu sa vada ca sefii venisera.

Se linistira toti si se aliniara ca sa dea raportul, asa cum se facea in fiecare seara. Dupa ce reusi fiecare sa balmajeasca ceva neinteligibil, Uxini, cu o miscare ampla de mana, plictisit, ii facu sa taca.

-Baieti, am vesti pentru voi, pentru noi, pentru toti. Am gasit solutia la criza noastra.
-Uraaaaaaaa, zbierara toti de comun acord, fericiti ca, in sfarsit, calvarul parea ca se va sfarsi. Spune sefu', spune…nu ne mai tine pe ghimpi. Probabil ca pe ghimpi statea la propriu CosminS, pentru ca avea mana stanga la spate si se scarpina groaznic pe o buca.

-Oameni buni, continua seful Uxini, solutia e simpla, mecanizam ferma si o colectivizam.
Aceasta ultima afirmatie, ii facu pe toti sa caste gurile de-o schioapa, fara ca sa inteleaga nimic din ce li se spusese.

-In fine, acum sunt obosit, continua el, maine dimineata am sa va explic pe indelete ce vreau sa zic cu asta.Si trase usor aplecat de hamul calului, scotand un tzatzait printre buze, calul ducandu-l usor, in inertie, spre grajd.

Linistea se lasa peste ferma, numai din departare, dinspre fermele templierilor, se auzea un sunet usor, ca de tractor. Jean Luck Picard ara de voie tarlaua, la lumina farurilor.
Acest articol este un pamflet 🙂