Join the new world

Ambient muzical


Culero y Cabron.

Existau undeva, intr-un sat indepartat pe cuprinsul tarii curcanilor, doi baieti. Veseli de felul lor, inca de cand se nascusera, cei doi amici, se zvonea ca, erau strans legati in prietenia lor inca din viata intrauterina. Cei doi eroi ai nostri au fost botezati Cabron si Culero. De felul sau, Culero era putin mai cerebral si, ii placea mai tot timpul sa para ceea ce nu este, de cele mai multe ori intra intre baietii de pe ulitele satului ca sa-i impaciuiasca, insa, in momentul in care Culero intervenea, ei se uneau impotriva lui incepand sa-i care pumni in cap tavalindu-l prin tarana care se gasea din abundenta in satul lor natal. De aceeea, Cabron, trebuia cam tot timpul sa stea calare pe magarita lor si sa fie pregatit ca, in momentul optim sa intre in viteza in grupul care ii aplica masuri de corectie lui Culero, si sa-l scoata de acolo tragandu-l de un picior in maxima viteza pe care o putea dezvolta magarita lor.

Cabron, mai guraliv si coleric de felul sau, era deliciul satului, tot timpul ca sa astupe micile lui gainarii atunci cand era prins, incepea sa tipe ca din gura de sarpe ca este furat si, arata mai mereu cu degetul cate un trecator strigand la el ca este talhar. Si azi asa, maine asa, cei doi baieti crescura mandri si frumosi, insa viata ii obliga sa o ia fiecare pe cai diferite. Culero a ajuns un ajutor de serif de succes iar, Cabron, se pare ca a reusit sa se inroleze in armata.

Oraselul in care Culero isi exercita cu destul de multa maiestrie meseria aleasa nu prea se intampla nimic de obicei. Era o zona linistita, de fapt, devenita linistita dupa ce ajutorul de serif reusise sa curete toate bandele de talhari si criminali, ajungand chiar un erou zonal. Asta pana intr-o zi, cand, un zvon paru sa tulbure linistea impusa a oraselului, se spunea ca aparuse prin imprejurimi un bandit feroce care, reusise sa sparga toate bancile din zona, reusise sa dezonoreze toate virginele si sa duca spre rusine toate babele din satele invecinate. Si nu era de ajuns asta, banditul respectiv avea obiceiul sa atace mascat tot timpul.

Atat i-a trebuit lui Culero, simturile sale de vantor neiertator de banditi, tresarira la auzul acestor vesti. Se bucura in sinea lui ca avea inca o data ocazia sa-si dovedeasca maiestria si sa-si satisfaca pofta de a fi justitiar.


Organiza rapid o iaga, cu care se duse in satucul vecin, hotarat sa prinda in cursa pe banditul care le tulburase linistea. Asteptarea nu-i fu inselata, la lasatul serii, in apropierea bancii regionale, isi facu aparitia un individ calare, cu un sombrero lasat smechereste pe o parte avand figura acoperita cu o basma neagra care avea facute doua gauri in jurul ochilor.

Stateau ciuciti, cu mana pe cocosul pistolului, gata sa traga rapid in cazul in care banditul ar fi incercat vreo miscare. Insa, acesta opri calul in dreptul bancii, cobora incet de pe sa, dupa care isi verifica pistolul in toc, indreptandu-se cu un mers leganat si cracanat catre intrarea cladirii. Culero nu mai astepta, ii era clara intentia aceluia si, cu un semn scurt din cap, facu semn celor din trupa, dupa care tabarara pe banditul mascat. Il legara fedeles cu o sfoara groasa azvarlindu-l pe saua propriului cal, hotarati sa-l duca in satul lor ca sa-l pedepseasca, asa cum se cuvenea facut cu un talhar atat de inspaimantator. In tot acest timp, hotul urla de mama focului si se zvarcolea , tinand tot timpul sa le reaminteasca faptul ca, el nu e ceea ce cred ei, ca el de fapt venise sa prinda talharii si banditii care se aciuasera de ceva vreme in banca respectiva.

Dar, cine mai avea timp si urechi sa-i mai asculte vaicarelile. Asa legat, fu dus direct in inchisoarea satului urmand ca, a doua zi, sa fie aplicat verdictul scurt, dat inca in momentul in care a fost prins, SPANZURATOAREA.

Dimineata, lumea era stransa cu mic cu mare in piateta care gazduia de obicei evenimente importante, asteptand cu sufletul la gura executia. De cand nu mai avusesera ei parte de asa spectacol.

Inculpatul fu adus pe esafod legat la maini, dar fata ii era inca acoperita de esarfa neagra, pesemne ca nici macar nu se obosisera sa i-o traga de pe ochi. Ce mai conta cum arata? L-au prins, asta era esentialul.

Ceremonialul fu scurt, capul talharului fu bagat in lat, in timp ce acesta nu inceta sa strige...TALHARILOR...dupa care trapa fu trasa si acesta cazu in gol.

La final, ceva il rodea pe Culero totusi, vroia sa-i vada fata banditului si, se apropie cu pasi nesiguri spre cadavrul care atarna in funie. Odata ajuns la el, ii smulse cu o mana esarfa de la ochi. Ramase stana de piatra, infioratorul bandit era Cabron!