Join the new world

Angola este o țară în sud-vestul continentului Africa ce se învecinează cu Namibia, Republica Democrată Congo și Zambia. Angola beneficiază de o largă ieșire la Oceanul Atlantic. Această fostă colonie a Portugaliei este bogată în numeroase resurse naturale, dintre care petrolul și diamantele sunt cele mai importante. Țara are un guvern democratic și e numită oficial Republica Angola (sau, în limba portugheză, República de Angola)

Numele Angola este o derivare portugheză a cuvântului Bantu N’gola, care era titlul tradițional al regilor Împărăției Quimbundos în secolul al XVI-lea, când țara a fost colonizată de portughezi.

Primii locuitori din zonă au fost poporul Hoisan. Majoritatea acestei populații a fost înlocuită de către triburi Bantu în perioada migrațiilor Bantu. În 1483, Portugalia a înființat baze lângă Râul Congo, zonă în care existau statele Kongo, Ndongo și Lunda. Statul Kongo se întindea de la frontiera cu Gabon la nord până la Râul Kwanza la sud. În 1575, Portugalia a înființat o colonie la Luanda pentru a profita de comerțul cu sclavi. Portughezii au început să controleze coasta teritoriului pe parcursul secolului al XVI-lea printr-o serie de tratate și războaie. Astfel s-a născut colonia Angola. Olanda a ocupat Luanda în perioada 1641-48.



Orașul Mbanza Kongo, situat pe un platou la o altitudine de 570 m, a fost capitala politică și spirituală a Regatului Kongo, unul dintre cele mai mari state constituite din Africa de Sud din secolele XIV-XIX. Zona istorică a crescut în jurul reședinței regale, curtea obișnuită și arborele sfânt, precum și locurile regale de înmormântare. Când portughezii au sosit în secolul al XV-lea, au adăugat clădiri de piatră construite în conformitate cu metodele europene cu conurbația urbană existentă, construită în materialele locale. Mbanza Kongo ilustrează, mai mult decât oriunde în Africa sub-sahariană, schimbările profunde cauzate de introducerea creștinismului și de sosirea portughezilor în Africa Centrală.



Orașul Mbanza Kongo a fost capitala politică și spirituală a Regatului Kongo, una dintre cele mai mari state constituite din Africa de Sud, care a fost activă între secolele XIV și XIX. Situat pe un platou la o altitudine de 570 de metri, a fost prosperă când portughezii au ajuns în secolul al XV-lea. În marea conurbație urbană existentă construită în materialele locale, clădirile portugheze adăugate și înlocuite au fost construite în conformitate cu metodele europene de construcție, inclusiv mai multe biserici. Orașul a experimentat apoi extinderea creștinismului cu occidentalizarea elitelor locale, fără a renunța totuși la cultura sa. În structura sa construită și în vestigii arheologice, orașul păstrează urmele trecutului său obișnuit, colonial și religios, de care este un loc eminent de amintire. Regatul Kongului se afla în centrul celui mai important traseu pentru comerțul cu persoane înrobite, care au fost deportați în America și în Caraibe. Încă nu sa găsit nici un vestigiu material care să ateste comerțul cu sclavi.




Contribuția Regatului Kongului la istoria continentului african este atestată și incontestabilă, datorită documentației disponibile care acoperă cinci secole (de la 1483 până în prezent) și a descoperirilor arheologice. Capitala sa a păstrat puterile ritualice și simbolice încorporate în frăția lui Leopard Ngo. După sosirea portughezilor, Regatul a adoptat creștinismul, cu toate acestea păstrând elemente ale obiceiurilor pre-existente ale Kongo-ului. Vestigiile Mbanza Kongo evocă astfel importanța politică și simbolică a Regatului pe teritoriul său și rolul său de poarta care permite lumii creștine să intre pe continentul african.



Centrul politic și religios din Mbanza Kongo este un exemplu remarcabil al unui ansamblu arhitectural care ilustrează, așa cum nu se poate în altă parte în Africa subsahariană, schimbările profunde care au emanat de la introducerea creștinismului și de la venirea portughezilor în Africa Centrală în Secolul XV, evenimente care au influențat nu numai religia, ci și comerțul, învățarea și contactul dintre Africa Centrală și Europa, în special Italia și Portugalia. Catedrala a stat în picioare când în 1608, Papa acreditează la Roma primul ambasador al unui stat african sub-saharian în Vatican. Colegiul iezuit reflectă statutul dat Mbanza Kongo ca un loc de învățare și este locul în care în 1624 a fost scris primul catehism în limba Kikongo pentru a fi folosit pentru a răspândi creștinismul în întreaga Regată. Orașul se afla în inima marii regate Kongo, care, la rândul său, era legată de o vastă rețea intercontinentală.



Integritate

Toate atributele care exprimă Valoarea universală excepțională a proprietății sunt incluse în limitele proprietății. Proprietatea ilustrează funcțiile politice și religioase așa cum au fost exercitate în inima fostei Regate a Kongului. Proprietatea include un set de vestigii care evocă societatea pre-colonială și supraviețuirea împărăției de-a lungul mai multor secole, precum și numeroasele biserici și clădirile militare și civile lăsate de portughezi. Starea acestor vestigii este în general satisfăcătoare, dar există probleme, dintre care unele sunt grave, cum ar fi insalubritatea izvoarelor. Mai multe săpături au început să exploateze potențialul arheologic al unei bogate subsoluri.

Condițiile de integritate vizuală a proprietății sunt fragile, în special din cauza prezenței antenelor de telecomunicații (în curs de dezmembrare) și a benzii de acces situate în zona tampon, construită de portughezii în anii interbelici. Demolarea benzii de acces, care astăzi este greu de folosit, a fost confirmată de statul parte, iar un nou aeroport a fost ales în afara orașului.

Autenticitate

Autenticitatea proprietății se datorează faptului că, de la înființare, și-a menținut continuu funcția sacră și simbolică. Gardienii tradiției transmit prestigiul pe care se bazau regii anteriori: curtea obișnuită, care gestionează conflictele, a fost restabilită după patru decenii de război, ca o legătură culturală și politică cu o tradiție vie. Ocuparea spațiului urban a fost cunoscută încă din secolul al XVI-lea, după cum se reflectă în contabilitatea scrisă de călătorii portughezi. Un anumit grad de continuitate a fost menținut în această structură urbană istorică, în ciuda modelului stradal ortogonal introdus de europenii, deși strada principală și-a păstrat vechile urme. Multe biserici și mănăstiri au contribuit la stabilitate și este destul de remarcabil faptul că trecerea secolelor nu a dus la nicio încălcare a spațiului regal, care încă este clar identificabil ca centrul spiritual al comunității.

Cerințe privind protecția și gestionarea

De la înființarea Constituției Angoleze în 2010, patrimoniul Mbanza Kongo a fost păstrat de un set de texte juridice care delimitează limitele proprietății și a zonei tampon (decret executiv din iulie 2014) și enumeră locurile protejate (decretul Ianuarie 2015).

Un comitet de conducere participativă a fost înființat prin decret prezidențial în septembrie 2015. Comitetul coordonează acțiunea entităților responsabile de gestionarea site-ului (Ministerul Culturii, Guvernul din provincia Zaire, Primăria, autoritățile vamale). Participarea autorităților obișnuite este un indicator convingător al implicării locale. Două planuri de dezvoltare a infrastructurii urbane (apă, energie, etc.) sunt programate să se încheie în 2017; acestea trebuie extinse. Planul de management 2016-2020 a definit instrumente pentru a asigura securitatea proprietății și pentru a-și îmbunătăți aspectul. Măsurile de conservare și restaurare, în special pentru fosta catedrală (Kulumbimbi), au fost programate în următorii cinci ani. Institutul Național al Patrimoniului Cultural oferă un cadru de referință pentru aceste lucrări, pentru coordonarea tehnică și pentru finanțare. Cercetările documentare, arheologice și istorice privind proprietatea trebuie totuși să fie continuate și extinse. Trebuie dezvoltată o strategie de gestionare a turismului. Serviciile de protecție civilă asigură supravegherea proprietății. De asemenea, se pregătește un plan de reglementare urbană pentru centrul istoric Mbanza Kongo, în timp ce un decret provincial din august 2013 face ca o autorizație de construcție prealabilă să fie obligatorie pentru orice intervenție în limitele proprietății și în zona tampon.

acest articol este o prelucrare de date preluată de pe Wikipedia si World Heritage Centre UNESCO