Join the new world

Rezultatele concursului de poezie:

locul 1 Intooblivion 12 gold
locul 2 Mentalist de Bucovina 8 gold
locul 3 sokm 4 gold

Aici puteti vizualiza cum s-a realizat notarea: https://docs.google.com/spreadsheets/d/14t00cZqCD8ynM3HIETTi_ivUNnx5dfnARIo6CEh9tJg/edit#gid=0


Cele trei poezii din afara concursului, faceu parte dintr-un experiment personal. Am vrut sa vad cat din nota finala, reprezinta cunosterea autorului si eventuale realtii dintre cel ce voteaza si autor. Nu pot spune ca a fost un succes, insa mi-am facut o idee. Pe de alta aparte am descoperit ca unii cunosc “mai multa” poezie decat altii. Sunt foarte bucuros ca notele celor doua jurizari au avut ca si rezultat acelasi top 3.

Poezia numarul 3 apartine lui sokm, poezia doi imi partine, in timp ce poezia numarul 1 apartine unuia dinte cei mai apreciati poeti contemporani, Eugen Cioclea.

“Eugen Cioclea (1948-2013) este unul dintre marii nedreptățiți ai poeziei românești recente. A debutat cu volumul Numitorul comun (198😎, căruia i-au urmat Alte dimensiuni (1991), Dați totul la o parte ca să văd (2001) și câteva antologii cu o circulație restrânsă. Apariția, în epoca glasnostului, a primei cărți semnate de basarabeanul Cioclea este o dată importantă pentru literatura română din ultima parte a secolului XX. Un poet a cărui legendă precedase publicarea sa în volum, și ale cărui texte circulau deja de ceva vreme, atrăgând în 1986 criticile Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova, nu avea cum să nu provoace și fascineze. Mai ales că personalitatea sa bătăioasă și nealiniată exprima spiritul timpului, fără să facă apologia naționalismului sau să continue poezia sentimentală și tradiționalistă a predecesorilor. Apariția antologiei postume Antologic(Editura Cartier, 2014) îi face dreptate acestui poet care a infuențat atât generația debutată după destrămarea Uniunii Sovietice, cât și poezia scrisă în Republica Moldova în ultimul deceniu.”

Sursa: http://gzt.ro/poemul-saptamanii-love-story-de-eugen-cioclea/


Love Story

“În clasa a noua îi scriam bileţele.
Cred că i-am copiat numele de vreo 3000 de ori.
Îi dădeam întâlnire
în spatele unei ferme de lapte,
unde umblam la practica de mulgători…
Prima dată ne-am sărutat lângă o grămadă de siloz,
din fugă şi fără de nici un efect.
A doua oară, pe o basculă,
ce nici măcar nu ne arăta greutatea corect.
Cineva ne-a văzut şi ne-a scos o mulţime de vorbe.
Învăţătorii ne invitau în fiecare zi la răspuns.
Poate de aceea am şi absolvit „cu medalie”
şi am trecut peste rând în armată la tuns.
În clasa a zecea o aşteptam în livadă.
Venea cu picioarele goale,
să nu-şi trezească părinţii din somn.
Bănuind că va fi studentă la medicină
se iniţia în anatomie
pe trupul meu străveziu şi diform.
Cu toate acestea a reuşit să rămână fecioară,
deşi mă iubea, mă iubea foarte mult
şi accepta să dormim într-un pat
dar cu condiţia să nu o insult.
N-am insultat-o,
însă degrabă m-a plictisit porcăria
şi m-am cerut în armată,
într-o unitate de artilerie
unde am şi scris această incredibilă poveste
de dragoste rece ca o
Siberie.”

Eram dator cu repunerea lui Eugean Cioclea in drepturi, dupa ce l-am bagat in aceeasi oala cu multimea profana. Va recomand sa deschideti si link-ul urmator: https://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Cioclea


Si ca sa incheiem in aceeasi nota, va invit la o lectura fluviu ( nu exista semne de punctuatie) a unei poezii putin altfel:

“o simplă impresie a pielii

mortul meu drag înveseleşte-mă
sunt un căţel speriat
tras dintr-un vis în alt vis
unde plouă şi ninge
şi nimeni nu mai vrea să se joace cu mine
mă uit la televizor la filme
în care oamenii dansează
fac dragoste se-mbată
atâtea lucruri pe care eu
nu mai pot să le fac
mă refugiez în creier
în alcovul ereziilor mele
unde e cald şi bine
dar uite că şi creierul
se repetă devine plicticos
ca o simplă impresie a pielii
în după-amiaza măruntă simt
mâncărimea civilizaţiei
un ultim şi irepetabil orgasm al mileniului
toţi bolnavii frumoşi ai europei
cu drogurile lor cu HIV-ul lor
cu aiuritoarele lor eşarfe orange
„şi întreg viitorul deja înăuntru în ei!”
cum spunea don Alvaro la vremea lui
într-o altă poveste
dinţatele roţi ale progresului
mă taie felie cu felie
dar atât de aproape văd încă valchiriile
şi câmpiile elisee şi edenul
cu gropile lui parfumate
ieri în iarba înaltă cum
intrai tu în mine şi toate zgomotele
se opreau la marginea pădurii
ah, poezie terapie de şoc
când nu mai ajută la nimic
decât gluga trasă pe ochi
când din cupoanele de organdi înflorat
îşi scoate capul un şobolan cu ochi albaştri
şi totul se întâmplă în afara mea
într-un imens magazin cu raioanele închise
şi totul explodează la ora cinci
când începe serialul la televizor
adică începe viaţa adică îţi vin musafiri
începe iubirea perversă masturbarea
cu întâmplările celorlalţi
contemplarea vapoarelor în portul le hâvre
şansoneta pe care o cânta o femeie necunoscută
lumea spărgându-se în cristale roşii
şi creierul speriat şi singur în încordarea lui
ca pumnul mic al unui cecen răzvrătit”

din Spitalul manechinelor (199😎 - Nora Iuga