Join the new world

Cică acu' vreo cîteva mii de ani Dumnezeu dragutu', printre multe alte treburi importante ce le avea de rezolvat în Universul din dotare, ar fi simţit nevoia unor ajutoare care să medieze diferitele baiuri ce răsăreau (din ce în ce mai multe) între oameni şi El însuşi. Bunînţeles că aceste ajutoare trebuiau să poarte o denumire, un nick-name, ceva ( că nu putea să zică " bă Ghio, du-te şi linişteşte-i pe urîţii ăia"), aşa că I-a numit îngeri.

Îngerii se formau la o şcoală specială, într-o locaţie depărtată, ascunsă printre nori şi stele, şi unde învăţau tot felu' de lucruri interesante şi utile pentru meseria hărăzită. Printre slujbaşii de la respectiva şcoală se pare că era şi-un agent wikileaks, astfel că ne-a parvenit un docoment ce descrie felul cum se desfăşura o oră la şcoala îngerilor:


Învăţător: Fiţi atenţi, îngeraşi! La orele trecute am învăţat despre Pămînt şi despre viaţa de acolo. Am învăţat despre tot felul de animale şi plante. Azi ne vom ocupa de o vietate care pe voi vă interesează mai de aproape. Această fiinţă, despre care aţi auzit deja cu siguranţă, şi pe care unii dintre voi au văzut-o prin crăpăturile norilor, este omul. Fiinţa omenească ne interesează în mod deosebit pentru că, aşa cum cei mai erudiţi dintre voi ştiu deja, arhanghelul Gavril, unul dintre cei mai mari savanţi ai istoriei îngerilor, a descoperit acum două mii de ani că noi, îngerii, mă rog, poate cei mai mulţi dintre noi, ne tragem din aceşti oameni, adică am fost cîndva oameni obişnuiţi şi abia mai tîrziu am evoluat la statutul de îngeri. Această ipoteză a dat naştere multor discuţii în cercurile ştiinţifice angelice; nici astăzi nu s-a ajuns la un consens în această privinţă. Aşadar, în continuare vom studia omul. Înainte de a vă preda lecţia, aş vrea să văd ce ştiţi, ce aţi auzit şi ce aţi citit din proprie iniţiativă despre om, ce credeţi că este, din ce s-a făcut şi ce poate deveni. Puteţi să vă spuneţi părerea şi cel care va da cea mai potrivită caracterizare a omului va primi un zece. Ia să vedem, Aristotele, ce ştii tu să ne spui despre om?

Îngerul Aristotel (în grabă): Omul este o fiinţă bipedă, fără pene, care a luat naştere prin despicarea lui în două de către Zeus. Cele două părţi, bărbatul şi femeia, încearcă de atunci să se regăsească. De fapt, omul e compus din patru elemente: pămînt, apă, aer şi foc.

Învăţător: E bine, băiete, văd că ai studiat cîte ceva. Dar tu, Moise, cum vezi lucrurile?

Îngerul Moise: Omul a fost creat de Dumnezeu, în ziua a şasea, din lut, pe care l-a însufleţit. Apoi i-a scos o coastă şi din ea a creat o femeie. Mai tîrziu, după ce au mîncat din fructul oprit, Dumnezeu i-a izgonit din grădina Raiului, ei fiind nevoiţi să se înmulţească şi să cîştige bani.

Învăţător: Cum cîştigă bani?

Îngerul Moise: Prin sînge şi sudoare.

Învăţător: Ce mai ştii?

Îngerul Moise: Mai ştiu că n-are voie să mănînce carne de porc şi că sîmbăta nu munceşte.

Învăţător (scărpinîndu-se pe cap): Asta-i adevărat doar parţial. Zi, Toma, ce vrei să ne spui?

Îngerul Toma: Omul este un înger căzut, care a păcătuit, de aceea trebuie să-şi ispăşească pedeapsa pe Pămînt, pînă cînd lui Dumnezeu i se va face milă de el şi îl va ridica în Rai printre noi.

Învăţător: Bravo, Toma, e adevărat şi asta. Dar mai e cu siguranţă ceva… Aşadar, cine ştie să mai spună ceva ce-l caracterizează pe om?

Îngerul Darwin: Domnule învăţător, m-am tot gîndit şi mi+am dat seama că omul este urmaşul unui animal, a aşa-numitei maimuţe.

Învăţător: Excelent! Zecele e al tău!
(Murmur de nemulţumire în sală.)

Îngerul Moise: Dar domnule învăţător, cum se poate una ca asta? Îi daţi nota zece pentru o prostie atît de mare? Dacă omul se trage din maimuţă, n-ar mai putea deveni niciodată înger!

Îngerul Toma: Aşa este! Discurs destructiv! Dacă ar fi adevărat, ar însemna că şi noi, îngerii, ne tragem din maimuţă!

Învăţător: Nu înţelegeţi nimic, copii. I-am dat zece îngeraşului Darwin nu pentru că ar fi spus adevărul, ci pentru că el a fost primul care, pe vremea cînd era încă om, şi-a folosit mintea în scopul în care aceasta i-a fost hărăzită de Dumnezeu, adică să gîndească cu ea. De unde se trage cu adevărat omul o să vă povestesc altădată.

Deocamdată mă mulţumesc să constat că, în cazul în care s-a tras din maimuţă, primul om care nu mai era maimuţă, ci om, putea să fie doar acela care şi-a dat primul seama că omul a fost maimuţă – aşa cum un înger deştept este acela căruia i s-a revelat că îngerul, înainte de a ajunge în Rai, a fost OM.



'Ai sa ne-auzim revelatori!