Fabula chiorului [Unualibro]

Day 958, 12:13 Published in Republic of Moldova Republic of Moldova by unualibro

Chioru’ s-a gandit sa-si ia un caine.

De-ala, de trebuie sa te ghideze pe strada sa nu dai cu capul in semafor sau daca dai in ceva, sa fii sigur ca nu suna la Politie. Insa cum l-a luat pe dijbuite de la adapost - urmand oaresce sfat de la prieteni cum ca un caine bun se alege dupa miros, privit din profil, tinand mana pe ochiul sanatos si adulmecand insistent - nu mare i-a fost mirarea sa constate ca isi cumparase o jigodie chioara.

Bine, latra frumos, prelung, ti se rupea sufletu’ de durere. Avea un glas, seara si dimineata pe racoare de murea mahalaua. Basca mirosea a sampon. A aflat dupa ce l-a luat ca il spalase cineva intens. De fapt ii spalase numai matele cu sampon, insa uitase sa-l fericeasca prin clisma. Curatarea pare-se ca avusese totusi alt scop.

Bun, chior fiind si avand un caine chior cu sampon la mate drept calauza, e greu de crezut pentru cineva ca poti ajunge departe. Insa, chior cu un caine care sa inspire mila, ar trebui sa i faci pe ceilalti sa-ti sara in ajutor. Sa-ti planga de mila. Sa te treaca strada fara sa te caute la buzunare. Sau fara sa-ti dea un sut in cur.

Spre supriza lui insa, toti cei cu care se intalnea, aveau o reactie cel putin ciudata:

“Vai, saracu’ caine. E chior?”

“Nu, eu sunt”

“Saracu’ caine. Oare cum s-o descurca cu un stapan chior”

Suparat, Chioru’ a vrut sa scape de caine. Cum dracu’ sa scapi de caine cand legea te obliga sa-l tii. Asa ca, chior fiind, s-a trezit ca tre' sa aiba grija de un caine: chior. Si, afland de legea asta, un caine chior plin de tupeu acum.