Join the new world

-poză cu un nene dresînd nişte porci-

De cînd bîjbîi ca orbetele prin ceaţa spatiului virtual eMoldovean, puţini inşi dintre toţi cei cu care m-am intersectat au găsit de cuviinţă să se simtă călcaţi pe bombeu de mine. Şi, vorba aia, am contactat o multime de jucători , inclusiv mai mari ca mine, fie ca vîrstă, fie ca pregătire, fie ca realizări . Asta pentru că sînt destul de atent, întrucît eu însumi, în viaţa reală, sînt o fiinţă degrabă săritoare din ţîţînile proprii, aşa că ştiu cum este cînd cineva îşi face cuib pe bombeurile mele şi de aia evit să fac altora ceea ce mie nu-mi place. De aceea evit să calc, dacă nu sînt călcat.

Păduraru’, adicătelea The Brigadier, din cîte am băgat io de samă, e cam acelaşi tip de om, niciodată nu-şi arată colţii în mod gratuit. Poate ne diferenţiem prin faptul că eu, dacă cineva îmi livrează o palmă, prima oară întorc si celălalt obraz, pe cînd el înapoiază palma, mai dă una drept dobîndă şi încă una, preventiv, pentru situaţia-n care reşpectivului i-ar mai trece vreodată prin cap să mai încerce. S-ar putea spune că el comite chiar un act filantropic, nu? 😃

Interesant e faptul că ăia de s-au simţit lezaţi de mine sînt cam aceiaşi care l-ar mînca de viu pe Pădurar, dac-ar avea măsele potrivite. Ei sînt uşor de recunoscut, deşi şi-au tras măşti diferite pe chip în diverse împrejurări, după grupurile de cuvinte pe care le folosesc şi după drojdia din suflet pe care-o au în momentul în care au liber la tastaturi; după curajul ţigănesc de-a ataca numai cînd Brigadier-ul e pe alte uliţe, unde inventează motive de atac la adresa lui. Iar atunci cînd nu găsesc argumente ca să-l atace în ceea ce spune, îi atacă pe cei care-i apreciazã ideile.

Da’, care-or fi baiurile alea atît de mari, de simt nevoia de-a împroşca cu rahat de fiecare dată cînd apare Brigadier prin zonă ? Bag de samă că au v’o două ofuri mai răsărite:

Primul este acela că se cam ia de iubiţii lor favoriti politici. Oftica le este cu atît mai mare, cu cît iubiţii lor îşi dau cu stîngu-n dreptu, lăsîndu-i pe ei fără argumente.

Al doilea este deranjamentul produs de faptul că nu manifestă faţă de ei reşpectu’ pe care ei consideră că ar trebui să le fie acordat în mod deosebit, că îşi permite să le vorbească nerecunoscîndu-le înălţimea piedestalului pe care s-au suit singuri. Adică, li se pare că prea vorbeşte cu ei de la egal la egal. Nepreavînd ei cum să-i reproşeze chestia asta fără să se vadă cum li se scurge gloria pe la colţul buzelor, încearcă alte manevre.

De exemplu, îl acuză că se crede atoateştiutor. Nasol este cã prin afirmaţia asta şi-au dat singuri cu tesla-n boaşe, întrucît The Brigadier nu s-a pronunţat niciodată asupra modalităţii de multiplicare a conturilor, de exemplu. Iaca, există ceva în legătură cu care n-a zis nimic, nu poate fi acuzat de “atoateştiutorism”, nu?!?

În schimb, acum le ofer eu şansa să decidă ei de ce li se adresează aşa cum o face. Le voi da un citat din Churchill şi-i las să-şi aleagă singuri varianta. Sir Winston zicea cam aşa: “În orice poziţie s-ar afla în raport cu tine, pisica te priveşte numai de sus, dîndu-ţi de înţeles că ea este stăpîna. În schimb, cîinele se uită la tine numai de jos, arătîndu-ţi că te recunoaşte de stăpîn. Porcul, însă, te priveşte direct în ochi, dîndu-ţi de înţeles că eşti egalul lui”.

Mă ficiori, că ficiori sînteţi văzuţi pe dinafară, de ce nu îl (şi mă) consideraţi…porc?!? E mai simplu decît să vă tot inventaţi nick-uri pentru clone! Şi în felul ăsta scăpaţi de orice complex, căci atunci veţi înţelege de ce ne sînteţi egali!

‘Ai să ne-auzim înţelegători!