Join the new world

...


În ultimul timp circulă prin presă, pe lîngă cujetări profunde de largă respiraţie, informaţii, iesprimări şi invective cu caracter ruşinos, care, prin frecvenţa şi patosul cu care-s utilizate, pot marca profund un user cu capacităţi 'telectuale reduse , aşa cum este onor sucsemnatu'! Aşadar , amu' pînă-s proaspete sub căciulă, mă încumet să vă transmit următoarele observaţiuni despre cum se construieşte un regat erepublikan:

Păi, totu'-ncepe cu nenea Lemn...ptiu...domnu' Plato privind ca bou' spre hărţile eRepublicii şi scărpinîndu-se-n barbă (nu se ştie nici pînă în ziua de azi dacă o făcea dintr-un impuls geopolitic sau pur şi simplu pentru că avea păduchi). Brusc se ridică şi-ncepe a decupa o plăcintă de teritoriu unde-nghesuie o samă de user-i care mai de care mai ţifraşi. Dupe aia se pune o ţîr' la hodină...

În timp ce eCreatoru' se relaxa, în mica eţărişoară oamenii învăţau să convieţuiască, da' într-un mod destul de curios: la-nceput, ăia mai puternici făceau “ce vroia muşchii lor”, fără să le pese de ăilalţi.Pe urmă, unii din ăilalţi s-au gîndit cum să facă să facă şi ei “ce vrea muşchii lor” şi au apelat la lejile lu' Plato şi la jăndarii lemnarieni. Astfel, au putut să-i împiedice pe cei forţoşi să facă “ce vrea muşchii lor”, iar în locul lor să facă ei “ce vrea muşchii lor”. Apoi, o parte dintre cei ce-au apelat la jăndari, au băgat de samă că unii dintre ei sînt mai jmecheri şi fac mai mult “ce vrea muşchii lor” şi-au cerut mazilirea ălora, astfel apărînd şi foncţia de călău. Da' cică şi-n rîndu' călăilor s-or găsit unii care făceau şi mai mult " ce doreşte muşchii lor"...şi tot aşa...

La un moment dat, nea Plato hotărî că toată aiastă harababură are nevoie şi de-un rege, adicătelea un preşedinte da' ceva mai mare. Şi mînat de sentimente măreţe, l-o cadorisit pe tovarăşu' rege cu cîteva din cele mai ciudate drepturi din eR, cum ar fi:

-singuru' rege ce poate fi ales nu de supuşii lui de acasă, ci de 'ăi nevăzuţi şi neauziţi
-singuru' rege care are voie, în loc să-şi unească supuşii în jurul lui, să-i dividă şi apoi să-i încaiere-ntre ei.
-singuru' rege care are voie să arunce sudalme asupra oştenilor proprii şi sa+i trateye ca pe nişte inamici
-singuru' rege care-şi poate zăpăci supuşii cu ucazurile lui domneşti prin care le spune azi că “e bine”, mîine le spune că “ieri n-o fo' bine ci o fo' rău”; supuşii tre' să-i dea crezare fără să crîcnească!

Al' dracu' cadouri( bag sama că atunci s-o inventat şi vorba cu "să te temi de greci chiar şi cînd îţi fac daruri""! Da' o ţîr' de consolare tot avem şi noi: de-atunci, Plato nu s-o mai hodinit!

No, şi iaca-aşa am înţăles şi io ce şi cum e cu formarea unei eţări-eMoldova sau eRomania (că nu 'geaba sîntem de-un neam)! Şi ne prevăd un viitor luminos, chiar atletic...Pen'că uite ce frumos convieţuim( sub atenta privire a rejelui):ne fugărim unii pe alţii, fugim unii de alţii, iar, pe margine cîţiva chibiţi ne-ncurajează frenetic cu tradiţionala ţîpuritură “ Rupe-i capu"!”. Şi noi îi ascultăm (şi) pe ăi din urmă; pff, popor de oameni supli!

'Ai să ne-auzim convieţuitori!