IUBIRE-NMUGURITÄ‚
Lady Indra
Ea poartă-n piept o grădină cu flori. Și-o livadă de meri.
Îi place să alerge desculță prin iarba înaltă și cu mâinile ei, ca două aripi ușoare, despică lumina atunci când desenează inimi pe cer.
Îl strigă din floare în floare, poate, poate apare... ca un gând, ca un tremur, ca un foșnet cumva. De undeva să-i aducă împovărarea - dulcea-mpovărare cu iubire, să-i colinde trupul cu sărutări, să-i muște cu păcat din mărul ce-l ține în palmă, să-i fie mai mult decât o întâmplare, să-i fie chiar înălțare.
Ea poartă-n piept iubire-nmugurită.
Comments
Sper ca el sa-i merite dragostea ei...
v
: )
Unde e ea? 😉
🙂
o7
V
Mă bucur enorm să te (re-)citesc.
Cuvintele tale mi-au făcut dor de cuvintele lui millefleurs. Și mi-au adus aminte de iubirile frumoase.
Chiar, pe unde-o fi Mille?
tine-o tot asa... poate "ea il convinge sa vina..." ... (citatul nu e "citat" - ci o reflectie personala) 🙂