[Ro] Licar
MermaidPrincess
Ma tot uit in jur si observ ca in marea gradina ce ne inconjoara din ce in ce mai putini au curajul sa prefere simtirea, ratiunii. Sa isi lase sufletul sa le conduca gandurile si actiunile. Impulsurile nu mai sunt de moment, ci sunt ca urmare a unei analize swat care normal nu ar trebui sa fie decisiva pentru gradina din noi.
Viata ne face sa fim din ce in ce mai seci si mai goi de nuante, iar sclipirile din ochi ne sunt date de pragmatism. Din fericire, mai exista din ce in ce mai mic si mai ascuns sub masca realitatii un grup de visatori si de idealisti. Si aici, in aceste pagini virtuale, ii regasesc si ma lumineaza cu prezenta lor. E aducatoare de caldura prin mormanul de frunze uscate ce aduce aminte de o gradina a zambetelor si viselor pe care le aveam toti o data. Datorita lor, regasim in noi speranta, ne bucuram de mana care ridica frunzele viselor sau care indeparteaza nisipul dezamagirii, vedem flacara ce palpaie uneori, pe care, din teama vrem sa o stingem pentru a nu reveni la speranta unei zile in care sa vedem in locul frunzei cazute, visul unei frunze inmugurind.
In desertul care ne inconjoara pe multi, chiar si fara sa fim constienti de asta, ne stabilim ca idealuri niste flori de plastic si fugim de minunatia florii de camp. Ne gandim ca florile de plastic ne ofera siguranta permanentei dar uitam ca frumusetea vietii consta in transformare, in omida ce roade frunza copacului si in fluturele frumos ce va deveni ea. In loc sa fim mai bogati si sa pastram in suflet frunzele amintirii, noi cautam sa le ardem cu cuvinte dure, cu atitudini arogante, cu pragmatism. Ucidem copilul din noi cu seninatate, spunandu-ne ca asa vom deveni niste adulti constienti, responsabili si fugim de norii de ploaie si de lumina zambetului care ar face din nou sa infloreasca floarea de camp, iar pe floarea de plastic am vedea doar darele de praf lasate de trecerea timpului.
Nu am scris pentru concurs pentru ca nu am vrut. Pentru ca, inca, stratul de nori e atat de gros, incat luminile care razbat par palpairi morganatice, pentru ca mi se pare ca ne-am obisnuit atat de mult cu superficialul incat orice sclipire reflectata de soare ni se pare ireala si falsa. Dar lumina totusi razbate, se lupta sa iasa la suprafata, se lupta pentru noi, nerecunoscatorii.
De ce scriu acum asta?
Asa credeam ca sunt toti copacii pana am intalnit copacul unei copile care desi cu frunze uscate ce mi se asterneau in fata, mi-a aratat ca are puterea si vointa de a gandi cu sufletul. Uitandu-ma la ea, mi-am dat seama cat de puternice radacini are copacul ei si i-am admirat vointa de a birui desertul simtirii.
Si mi-am dat seama de ceva: in cautarea sevei pentru copacii nostri, alegem otrava faimei si gloriei de moment, siguranta o preferam placerii de a ne aventura, adrenalinei de a ne autoprovoca sa cautam mai mult in noi si spre noi. Merita sa ne ucidem copacii doar pentru asa ceva?
Merita sa ne transformam in Dorian Gray doar pentru iluzia frumusetei?
Si cred ca am deja raspunsul, pentru ca, in copacul meu, in loc sa cada o frunza, tocmai si-a schimbat nuanta spre verde si a zambit soarelui ce s-a itit printre nori.
Comments
plusez cu licarul nebuniei inocente sau cu cel al inocentei nebune
Fara CUvIntE!
VOT!!
frumos, printeso
big vote
bravos!
eu tre sa recunosc ca din toti copacii prefer perju' :😁))
Citind articolul, nu stiu de ce mi-a venit in minte o anumita melodie. Daca facem un mic exercitiu de imaginatie si extindem sensul mesajului de la insingurarea in doi la insingurarea in cateva mii, s-ar putea sa aiba mai multa legatura cu erepublik decat pare a avea la prima vedere. : )
http://www.youtube.com/watch?v=nbI6S3nMKDQ
"analize swat"? / SWOT*
eu retin mereu ca advantages si nu opportunities. 🙂 plus ca razboinica din mine se gandeste la anumite trupe... defecta si cu siguranta urasc tot ce tine de management si pragmatism
Tuturor... m-ati amutit.. :">
conteaza mai putin ca w swat sau swot. Am ramas mut, Mermaid. Votat.
@Batranul Remesh: perjul sau perjele? 😃
Mai, sa nu amutiti de tot, ca imi raman pixelii desfrunziti si zau ca nu imi plac florile de plastic : P
Foarte frumos scris. Sper sa reusim sa ne trezim.
Dar este nevoie de un efort mult mai mare sa fii sincer decat sa modelezi bine cu ratiunea ceea ce zici.
Atunci cand esti sincer, orice lovitura doare, iar oamenii nu continua sa loveasca. Atunci cand modelezi totul, te consoleaza gandul ca ceea ce ai scris nu te reprezinta in totalitate, deci nici acuzatiile care ti se aduc.
In orice caz, la cererea unui cititor, articolul este inclus in Revista Presei din eMD.
miros de primavara. si trebuia sa participi la concurs.
Cristinutaa, ce obtii usor, pierzi usor. Si ce e mai valoros in viata fiecaruia din noi nu cred ca a fost obtinut usor.
Direct x, nu trebuia. 🙂 Disparea sinceritatea vorbelor.