XXV

Day 4,175, 08:28 • Published in Romania Hungary • by Hunkakaricum
Erepublik e cel mai mandru joc din Erepublik si nu uitati ca e totusi un joc unde inca mai putem pierdem vremea, iar uni bani, altii mintile sau ce mai au ei ...



Noroc ca azi e o zi de mare evenimente dupa cum urmeaza:

1523 - Paşa de Nicopole, Mehmed-bey, il înlătură pentru a treia oară pe Radu de la Afumaţi de la domnia Munteniei.



La 25 aprilie 1523 Mehmed-bey, paşă de Nicopole in timpul domniei sultanului Soliman Magnificul, înlătură pentru a treia oară pe Radu de la Afumaţi de la domnia Munteniei. Spre deosebiere de primele două incursiuni, de această dată, Mehmed-bey nu se aşează singur la domnie dar instalează un domn pămîntean, pe Vladislav al III-a al Munteniei. Boierii Craioveşti sprijină pe noul domn, Pîrvu Craiovescu, devenind mare ban. Radu de la Afumaţi, e silit să se retragă din nou în Transilvania. Radu de la Afumaţi, este fiul lui Radu al IV-lea cel Mare al Munteniei şi a domnit de cinci ori în perioada 1522 – 1529, ducînd o luptă aprigă cu otomanii. Ginere a lui Neagoe Basarab, a fost căsătorit cu Ruxandra, la 21 ianuarie 1526. După moartea lui Radu, aceasta a devenit soţia unui alt voievod, Radu Paisie. Semnificaţia efortului antiotoman purtat cu mijloace modeste de Radu de la Afumaţi este deosebită, deoarece Poarta Otomană a fost obligată să renunţe la transfomarea principatului în paşalîc. Este remarcabil faptul că Radu de la Afumaţi a reuşit să zădărnicească planurile otomane, chiar în apogeul domniei sultanului Soliman Magnificul, care a reuşit să zdrobească Serbia la 1521 şi Ungaria în Bătălia de la Mohacs la 1526, transformîndu-le pe acestea în paşalîcuri. Inscripţia de pe mormîntul lui Radu de la Afumaţi de la Curtea de Argeş aminteşte de 20 de bătălii purtate de acesta. La îndemnul Craioveştilor s-a supus un timp sultanului, dar, la sfîrşitul domniei, cînd a încercat să reia politica antiotomană, boierii au urzit un complot şi l-au ucis. Se spune că ar fi fost ucis împreună cu fiul său Vlad de către boierii Neagoe şi Drăgan în timp ce se afla în biserica numită Cetăţuia (sec. XV), situată în nordul oraşului Rîmnicu Vîlcea.



1619 - Este semnat Tratatul de alianţă de la Alba Iulia dintre Gavril Movilă (domn al Munteniei) şi Gabriel Bethlen (domn al Transilvaniei), care prevedea modalităţile de soluţionare a litigiilor de hotar şi restituirea reciprocă ţăranilor şerbi şi a ţiganilor fugiţi.

1840 - Tăranilor din Basarabia ţaristă le-a fost acordat dreptul de a se strămuta pe pămînturile statului, în baza aceloraşi condiţii de care se bucurau ţăranii din imperiu.

1885: Patriarhia Ecumenică de Constantinopol recunoaşte autocefalia Bisericii Ortodoxe Române.

Patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea a trimis mitropolitului primat Calinic Miclescu, în calitate de preşedinte al Sfântului Sinod al BOR, Tomosul de autocefalie prin care “cu bucurie sufletească binecuvintează Biserica Ortodoxă Română, recunoscându-o autocefală întru toate de sine ocârmuită”.
După proclamarea autocefaliei BOR de către autorităţie de stat româneşti, la 3 decembrie 1864, a urmat un proces dificil şi îndelungat, la nivelul corespondenţei şi al tratativelor diplomatice politico-bisericeşti, până la recunoaşterea ei canonică din partea Patriarhiei Ecumenice, în 1885.
In 20 aprilie 1885, Sinodul nostru a trimis scrisoarea oficială de recunoaştere a autocefaliei, iar la 25 aprilie s-a convocat Sinodul Patriarhal şi s-au întocmit: Tomosul de recunoaştere a autocefaliei şi două scrisori una către mitropolitul primat Calinic Miclescu şi alta către primul ministru D.A Sturza.
Cele trei documente exprimau , într-un cadru solemn, recunoaşterea autocefaliei BOR, ca un fapt legitim în concordanţă cu canoanele bisericeşti şi cu realităţile istorice.
În data de 7 mai a fost trimisă o scrisoare de mulţumire Patriarhiei Ecumenice ,pentru gestul recunoaşterii.
Autocefalia (sau autoguvernarea – literalmente termenul înseamnă că „își este propriul său cap”), desemnează statutul unei Biserici locale din Biserica Ortodoxă, al cărei ierarh întâistătător (sau primat) nu trebuie să răspundă înaintea nici unui episcop de rang superior.
Când un Sinod Ecumenic sau un episcop întâistătător (de exemplu un patriarh) eliberează o provincie ecleziastică de sub jurisdicția (ascultarea) sa, cu păstrarea deplinei comuniuni între Biserica provinciei respective și ierarhia de sub ascultarea căreia iese, înseamnă că respectivul sinod sau episcop întâistătător acordă Bisericii provinciei respective autocefalia.


1877 - In timpul razboiului ruso-turc , oraşul Reni din gubernia Basarabia este bombardat de turci..



1894 - de la 25 aprilie – 13 mai 1894 are loc la Cluj in Transilvania, procesul politic intentat de către guvernul maghiar memorandiştilor.



În cadrul procesului 14 membri ai Comitetului Central al Partidului Naţional Român, printre care dr. Ioan Raţiu şi dr. Vasile Lucaciu sunt condamnaţi la închisoare.


Memorandumul şi mişcarea generată de Memorandum au reprezentat momentul de vârf al luptei de eliberare naţională a românilor din monarhia austro-ungară din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
De la Supplex Libellus Valachorum (adică memoriul naţiunii române din Transilvania din anul 1791, adresat împăratului Leopold al II-lea al Austriei în vederea recunoaşterii naţiunii române ca parte constitutivă a Marelui Principat Transilvania) la Memorandum (1892) a fost un secol de luptă naţională a românilor, pentru afirmarea şi apărarea drepturilor ce nu se primeau în dar, ci se cuveneau unui popor căruia numai cei rău intenţionaţi puteau să-i conteste continuitatea, trăirea şi supravieţuirea într-o zonă a lumii supusă celor mai grele încercări.
Această acţiune se înscria în Hotărârea adoptată la şedinţa plenară a Conferinţei electorale române din 9 mai 1887, care stabilea ca obiectiv prioritar elaborarea unui Memorial care urma să fie înaintat Curţii de la Viena pentru a face cunoscută situaţia reală a românilor transilvăneni şi ”toate cauzele pentru care acest popor nefericit nu poate ajunge la folosirea drepturilor competente lui”. (Arh. St. Bucureşti, fond Ioan Raţiu, dosar 45/1889)
De aici se naşte în 1892 celebrul document analitic adresat împăratului sub numele de MEMORANDUM.
Documentul a fost semnat de comitetul care l-a alcătuit: dr. Ioan Ratiu – preşedinte, Gheorghe Pop de Baseşti şi Eugen Brote – vicepreşedinţi, dr. Vasile Lucaciu – secretar general, Septimiu Albini – secretar.
O deputaţie din 120 personalităţi, intelectuali şi ţărani au dus documentul la Viena.

1945 – În România sunt declarate monumente istorice cetăţile Histria, Adamclisi, Capidava, Callatis, Hîrşova.

Se nascuseu:



1841: S-a născut (la Kalipetrova, Bulgaria) Zaharia Petrescu, general, medic, fost elev şi colaborator al lui Carol Davila, care s-a format la școala de chirurgie a lui Carol Davila de la Spitalul Mihai Vodă și apoi la Facultatea de Medicină din Paris. A fost membru corespondent al Academiei Române din 1885.
A fost medicul-şef al Corpului 1 de Armată în timpul Războiului de independenţă (1878-1879). Generalul Zaharia Petrescu a fost numit director dupa înființarea Institutului Medico-Militar, prin Înaltul Decret Regal nr. 2824 din decembrie 1883, publicat în Monitorul Oficial nr. 2/23.01.1884.

A facut cercetări de farmacologie şi de terapeutică generală – „Elemente de terapeutică şi materie medicală”, primul tratat de acest fel din România si a fost un precursor al chimioterapiei; (m. 1901)
Medicul Zaharia Petrescu, împreună cu dr. Alexandru Șuțu, l-a examinat p Mihai Eminescu la 20 martie 1889. Concluzia raportului medical a fost următoarea: „dl. Mihail Eminescu este atins de alienație mintală în formă de demență, stare care reclamă șederea sa într-un institut”

1920: Ioana Nicola, soprană română în comuna Spineni, din judeţul Olt

… Un glas de neuitat. Puternic, voluptuos, impunător şi dens, ca o coloană de bazalt. O ţinută de împărăteasă frumoasă, statuară, o privire scrutătoare şi adâncă, un om cu multe virtuţi de demnitate şi corectitudine, un muzician cu spirit viu, mereu interesat de viaţa culturală românescă.

A studiat la Conservatorul din capitală cu Constanţa Bădescu şi Livia Vrăbiescu-Vaţianu. In vara lui 1946, din banii câştigaţi în urma unei serii de concerte susuţinute la Ateneu (de Enescu şi Yehudi Menuhin), se oferă câtorva tineri, ocazia trimiterii la un concurs internaţional, la Helsinki. Un juriu (din care făceau parte: Enescu, Mihail Jora, Alfred Alessandrescu, Alexandru Stroescu, Florica Musicescu şi Cella Delavrancea) i-a ales pe: Ion Voicu, Arta Florescu şi Ioana Nicola. A fost decorata cu inaltul Ordin National „Steaua Romaniei“ in grad de Cavaler.



1920: Sofia Ionescu-Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din lume.



1925: Vasile Nițulescu, actor român de teatru și film (d. 1991)



1932: Lia Manoliu, atletă, campioană olimpică la aruncarea discului, președinte al Comitetului Olimpic Român (d. 199😎



1953: Liviu Antonesei, scriitor român

Murira amu iaca:



1687: Ioan Căianu, primul autor atestat de muzică cultă din Transilvania (n. 1629)



Ioan Căianu, latinizat Ioannes Caioni) (n. 8 martie 1629, Căianu Mic – d. 25 aprilie 1687, Lăzarea) a fost un călugăr franciscan din Transilvania, primul autor român de muzică cultă, constructor și reparator de orgi, culegător de folclor, gânditor renascentist și precursor al iluminismului, de la care s-a păstrat Codicele Caioni, importantă culegere de bucăţi muzicale.



În 1675 Căianu a fondat o tipografie la Sumuleu Ciuc , unde și-a tipărit propriile publicații, precum și manualele scolare necesare pentru școala franciscanilor din aceasta localitate.



În legătură cu originea sa, Ion Căianu însuși notează:„Natus valachus sum” („M-am născut român”).



Codex Caioni cuprinde 346 de piese foarte variate, reflectând pe deplin interesele muzicale ale epocii (îndeosebi pe cele ale lumii orasenesti ). Pe lângă câteva dansuri transilvane (de interes pentru folcloristii de mai târziu) și un număr mic de bucăți compuse de Căianu însuși, marea majoritate a pieselor notate în codice aparțin unor compozitori vestici de madrigale, motete,arii dar si piese instrumentale.



Analiza conținutului culegerii oferă o vedere de ansamblu asupra muzicii gustate în Transilvania secolului XVII. Ținând cont de mărturiile foarte fragmentare în privința muzicii românești premergătoare secolului al XIX-lea, descoperirea Codex Caioni atestă cu lux de amănunte interesele corespunzătoare unei perioade disputate din istoria culturii române – epocă când au pătruns simultan influențele (contradictorii) Renasterii târzii și ale Barocului.
Ghidându-ne după codice, în viața muzicală a epocii pare să fi coexistat o mare diversitate a preferințelor.



De interes s-a dovedit a fi marcarea provenienței unor piese („dans valah” –Olah Tancz„”dans din Nireș“ – Nyiri Tancz), cât și confirmarea răspândirii unor dansuri practicate și azi – este cazul „dansului lui Lazăr Apor” (Apor Lazar Tancza), foarte apropiat de melodia „Banu Maracine” .



1925: George Stephănescu, compozitor român (n. 1843)





1933 - A murit Mina Minovici, medic legist, fondatorul şcolii româneşti de medicină judiciară; întemeietorul Institutului medico-legal şi al Serviciului antropometric din Bucureşti; (n.30.04.185😎.

Este faimos pentru studiile aprofundate despre putrefactie, simularea bolilor mintale și antropologie medico-legală. A fost directorul primului Institut de Medicina Legala din Romania , construit în 1892. Fondator al sistemului medico-legal modern, a fost una dintre cele mai proeminente personaliăți din acest domeniu din Europa timpurilor sale.

Si amu iaca urmeaza : xxx pantru un grup da oameni ai muncii...









noa amu ghinii dara? vezi ciai facutu? ha?