Popescu nu e bun, decât...
![Republic of Moldova](http://www.erepublik.net/images/flags_png/S/Republic-of-Moldova.png)
Lady Indra
![](http://img846.imageshack.us/img846/3008/popescunuebundecat.png)
Când m-am ridicat în două picioare, n-am prea văzut nici un Popescu la conducerea social-economică a acelui curăţel oraş de pe Mureş. Marele făcător de bunuri şi conducător de economie era baronul Neumann; la Andrényi era fierăria, la Appónyi pantofii, la Szabó sticlăria, la Domány covoarele. Fabrica de vagoane Astra o conducea gentlemanul-evreu Sapira. Popeştii (cu Popa, Popovici, Popovăţ, Popeanga) erau funcţionari, profesori, clopotari, cantori, colonei e tutti quanti. Grosul banilor şi managementul abia se infiltrau, cu ţârâita, la unii Popeşti. Croitorul Ariton abia făcea faţă lui Huppert şi Goda; Zsédely, Leipniker şi Karacsony ţineau restaurantele, zdrobindu-l pe Mohor; librarul Munteanu răzbea greu de Kerpel; Meinel ţinea cafeneaua, Eisele măcelaria, Königstorfer cofetăria, Sándor Ivan lozurile norocoase.
Am venit apoi la Bucureşti, capitala Popeştilor şi am mâncat pâine Herdan şi Gagel din făina lui Assan, mezeluri de la Rochus şi Podsudek. Industria o domina Malaxa şi Auschnitt, creditele Marmarosch-Blank. Mari monumente arhitectonice purtau semnătura lui Galleron, Gottereau sau Louis Blanc, până să ajungă la Maimarola. Medicina română luase elan de la Carol Davilla, învăţământul de la Spiru Haret, finanţele fuseseră promovate de Serurie şi Caradà, sub înţeleapta domnie a Regelui Carol I de Hohenzollern. În comedie strălucea dinastia Carageale, în istorie Xenopol şi genialul fiu al Zulniei Iorga. (Nu suna foarte popeşte nici numele lui Haşdeu sau Eminescu). Fabrica de lumină Wolf din Filaret era de obârşie nemţească, ca şi Cişmigiul, ca şi primele muzici, iar pe capacele de canalizare strălucea numele de Montaureanu, adică Goldberger. Primul mare prelat ortodox modern se numea Şaguna şi era “tantar” (adică macedon), ca şi marele poet Goga. În spate erau câteva secole în care nici domnii nu erau români, nici egumenii, nici marii preoţi şi dregători, iar limbile distinse în comerţul cu Dumnezeu sau la curte erau slavona şi elina.
Se pare că Popescu al nostru nu e bun să iniţieze nici să gestioneze afaceri esenţiale, n-a fost bun niciodată. N-a dat case mari, de export, n-a pus la punct vreo companie reputată în Europa, n-a făcut vreo afacere răsunătoare, vreo construcţie să rămâi hăbăuc. A fost mic politician, om de zurbă şi de mişcare, ţârcovnic de idei, gestionar mărunt şi nu foarte sigur, cântăreţ la lună , dar cu voce potolită, actor în toate chipurile, în felul său mulţumit de sine, oricâte bice şi palme a încasat. S-a ridicat, ca Ionescu, în forma dandy-ului Take, sau a filosofului Nae (despre care prietenul său C.Beldie scrie că a fost un escroc) sau, înnobilat cu o evreică, ca dramaturg absurdist la Paris. A fost şi niţel moşier, dar şi crâşmar şi arendaş. Mai mult a fost rob. A inventat, dar n-a întreprins. L-a dus de nas cine a vrut: sub numele de Tătărescu franţujii, sub numele de Maniu englezii, sub numele de Pătrăşcanu ruşii.
În 1989 i se lasă acestui nătărău Popescu o ţară bine investită, cu industrie, cu irigaţii, cu oraşe întemeiate, cu rezerve mineraliere şi energetice şi cu aproape patru miliarde de dolari creanţe în cont. Plus cu o clasă muncitoare relativ calificată. Dar Popescu n-are talent să conducă, să dezvolte, să administreze şi să cucerească. El e lălâu, pizmaş, chichiriţos, şmecher, tâmpit, face pe politicul căci nu ştie altceva, vrea pricopseală şi imagine, se lasă mituit, cumpărat, ca ultima jigodie, sau ia măsuri dubioase.
Acest Popescu (numit şi Iliescu, Constantinescu, Băsescu ş.a.) dă cu ţara de pământ, o distruge într-un timp foarte scurt cu bună intenţie sau din prostie, îşi bagă mâinile ca funcţionar superior sau demnitar şi organele necurate în ea, o suge, o mozoleşte, o face praf. Fiindcă nu ştie altfel, nefericitul!
Şi acum mai vine un plăvan de chestor american şi-i pune apostilă: “Schimbaţi managerii, aduceţi unii întregi, din altă parte! Nevoiaşilor! Păguboşilor!”. Şi mă tem că are dreptate.
Popescu nu e bun decât să plătească. Să se aiurească, iar odată săltat, să-şi chinuie concetăţenii, să le facă gura amară. Popeştii, nesinceri, necinstiţi, cabotini politici, nu sunt buni decât să înghesuie pe ceilalti Popeşti, să-i stoarcă, să-i ruineze, să-i fure, ca nişte vătafi de slugi pe niste japiţe de amărăşteni...
Nu-i talent! Nu-i cinste! Nu-i Dumnezeu!... Sau dacă este, nu-l chema Popescu!
![](http://img42.imageshack.us/img42/1608/miculpopescu.png)
Micuțul Popescu...
Să fiţi iubiţi,
Că trebuiţi,
Cum(va), cui(va), când(va), unde(va!)?
P.S. Găsiți asemănări în eMoldova sau eRomânia?
Comments
Dumnezeu să-l odihnească...
eternul ...escu
Multam pentru text Lady Indra!
e comod si contraproductiv sa credem ca ei(popestii) sunt de vina. dar popescul din fiecare? odata anihilat ala scapam de toti popestii. trebuie sa-l identificam, sa-l analizam sa ne uitam scarbiti si rusinati la el, sa-l izolam sa-i punem calus, sa-l inchidem.in nici un caz nu trebuie acceptat cu exclamatii de genul astia suntem! suntem ceeace vrem sa fim. gasiti-va popescul si anihilati-l!
eternul ... escu ! Eminescu
popescu e din seria popesti , n-are treaba cu escu . e din seria ESTI PAGUBOS ! ESTI CONTRAPRODUCTIV ! deci ceva cu : esti .....
Asta e, s-a nascut demult dumnealui, de a mai prins orasul curatel.
Acum e si aici ca in Romania, mizerie si pe strazi si in suflete, manele in difuzoare si putine ganduri in capete, diplome fantastice si oameni prosti.
Totusi, unora reveria le pare fantastica. Unii mai cred, si cu mortul pe masa, in curtea casei, ca o sa invie.
Si asa, promovand "Popesti" din Arad ( la Interne) sau din Cluj ( ca Prim) poti face sa dispara si aceasta minima stima de sine, ca apartinand unei comunitati ... curatele.
Asa expresia devine "orasel" si curatel nici nu mai exista.
Cum te poti astepta, oldmack, sa starpim pe acest "Golum de Popescu" din noi, cand zi de zi, ceas de ceas, cineva lucreaza ca noi toti sa devenim tot mai mult acel Popescu, acea fiinta odioasa.
La fel deplang pe bucuresteni sau ieseni ce nu mai au cum sa recupereze elitele interbelice si se zbat in mocirla "miticismelor" de azi.
De craioveni si actualii "mititei" ce sa mai vorbim ?
Intr-un corp asa lovit de cancer, de peceningine, efortul de recuperare este enorm.
Sigur, nu e imposibil, dar vizualizati corect dimensiunile sale.
Altfel, totul poate pleca de la decizia fiecaruia sau a oricarui de a face ceva .
la P.S. nu răspunde nimeni?
nu poti raspunde la intrebari retorice..