Valu lui Traian - Republica Moldova

Day 3,881, 03:30 Published in Republic of Moldova Republic of Moldova by visator

Bună ziua dragi eRepublikani





Satul Copanca este situat în Republica Moldova la 81 de km. distanță de Chișinău și 15 km de Tiraspol.
Una dinte cele mai vechi localități, Copanca, așezată pe moșia Zahorna, este pomenită într-un document semnat de Alexandru cel Bun la 31 august 1429.
Oficial mai este pomenită într-un document emis de Domnul Țării Moldovei, Petru Rareș, în 1527 la 15 martie.
Caracterul mînăstiresc și-l pierde după 1953.
Pe la marginea satului trece cunoscutul “ Val al lui Traian”, urmele căruia se văd bine și azi.
Acest Val cîndva înalt și dur, ridicat în sec. al II lea e.n, de la Drobogea pînă la Moldova de Sud- Est, a fost martorul multor atacuri și invazii barbare.
Acest Val a fost punct strategic împotriva invaziilor.
Primul sat a apărut aici acum cca 2700 ani în urmă, apoi încă unul în timpul Imperiului Roman, dar ambele au fost arse.
De la invadatorii nomazi au rămas trei movile.


"Valul lui Traian
Valul lui Traian
Valul lui Traian „De Sus” – reprezintă o fortificaţie din perioada antică tîrzie. Traversează teritoriul R. Moldova de la rîul Prut pînă la Nistru, de la or. Leova pînă la preajma or. Teghina, pe lîngă satele Troian, Ialpugeni, Caracui, Sărăţica Nouă (raionul Leova), Pervomaisk, Grădişte, Coştangalia, Satu-Nou (raionul Cimişlia), Ciufleşti, Baimaclia, Sălcuţa, Marianovca de Sus, Zaim, oraşul Căuşeni, Chircăieşti (raionul Căuşeni), satele Copanca şi Chiţcani. Conform datelor lui I. Hîncu, are lungimea de aproximativ 120 km, înălţimea sa iniţială variază între 3-4 m, lăţimea – 10-15 m, fiind secundat de un şanţ săpat spre nord, adînc de 2-3 m. În prezent Valul are o înălţime de 0,5 m.

Valul lui Traian este atestat documentar la 13 martie 1489. Termenul "val" provine din limba latină de la cuvîntul "vallum". Prin noţiunea de val se subînţelege acel tip de fortificaţii, care se constituie dintr-o ridicătură continuă de pământ, de obicei cu un şanţ în partea exterioară, folosită în sistemul Iimesul (hotarul). Tot prin noţiunea de "val" se identifică întăriturile prelungi de pământ care marchează limitele unor teritorii.

Valurile lui Traian sunt situate în partea de sud a Moldovei avînd 2 ramificaţii principale: "de jos" şi "de sus". Înălţimea lor la etapa actuală nu depăşeşte 1,5-3 m. Conform tradiţiei există opinia, că Valurile lui Traian sunt vestigiile construcţiilor defensive din epoca împăratului Traian, sau linia de demarcare dintr romani şi aşa-numita „Barbaricum” (lumea „barbară”, neromană). Pînă acum nu există o părere unică, în ce priveşte provenienţa, scopurile şi funcţiile valurilor lui Trăian. Dar cea mai plauzibilă este opinia potrivit căreia Valul lui Traian de Sus a fost ridicat în secolul al IV-lea de către triburile goţilor – aliaţi ai Imperiului Roman, în scopul protejării limesului de la gurele Dunării, prin crearea unei zone tampon.

Apărarea teritoriului din sudul Moldovei ocupa un loc primordial în cadrul politicii defensive imperiale de la Dunărea de Jos. Importanţa asigurării controlului roman în zonă rezidă în necesitatea ,,protejării” culuarului dintre Carpaţi şi Dunăre, zona predilectă a atacurilor îndreptate împotriva Imperiului, a punctelor de îmbarcare de pe litoralul nord-pontic şi, nu în ultimul rând, din considerente economice. Principiile strategice arătate sunt puse în practică din a II-a jum. a secolului I p. Chr., prin tendinţele de extindere a limes-ului moesic către nordul Mării Negre şi de transformare a acesteia în mare nostrum.

Astfel de considerente tactice intraseră în vederile strategilor romani încă din secolul I p. Chr., mai cu seamă din timpul guvernării lui Tiberius Plautius Silvanus Aelianus. Eminent strateg, acesta pacificase sudul Moldovei prin demonstraţii de forţă. Totuşi, în lipsa unei frontiere naturale (rîpa), trasarea în teren a unei linii limitibus, care să delimiteze zona de influenţă romană de Barbaricum, pare să se fi petrecut doar în secolul II p. Chr., cînd stăpînirea imperială în zonă nu mai poate fi pusă la îndoială (Ptolemeu, Geografia, III, 8, 1-2; 10, 7-9; CIL III, 7620; XVI, 44)."
Text preluat Net