Pe timp de ploaie
Nick Meis
Sunt o ploaie calmă, paşnică şi netulburată. Cad încet pe frunzele arse de lumina soarelui şi alin încet arsurile, durerea, chinurile şi brazdele apărute pe ceafă unei bătrâne pe scaun.
Sunt o ploaie ciobăneasca în plină zi cu soare ce năvălesc terenurile de joacă şi fugăresc flăcăii care se ascund sub copacii cu coroane verzi îndesate cu frunze, ascultând şoaptele tulpinei stejarului ce a ocrotit pe timp de ploaie pe mama, tata şi buneii.
Sunt o ploaie zbuciumată ce creeză şantiere pline de nămol pe timp de noapte purtând la vale, departe tot ce pe timp de zi rătăcea prin ascunzişuri. Stric lucruri, aduc vânturi mari ce zmulg acoperişuri de peste casele săracilor; că mai apoi spre dimineaţă la răsărit de soare să trezesc gospodarii obosiţi inundându-le plămânii cu aerul ce lipseşte celor de la oraşe.
Sunt prima picătură ce cade pe ureche din senin, ce aduce groaza fetelor trezite de cu zori pentru a îşi face părul şi machiajul
Comments
calm = pașnic, netulburat
calm precum pe timp de somn , pasnic ca un razboinic venit sa faca pace , netulburat ca gindul pe timp de noapte...
Mersi de corectie defapt am dorit sa evidentiez acel "sentiment" dar daca suna rau din punct de vedere corect "literar" atunci cred ca pe viitor o sa evit
🙌
Dar ploaia calda de vara ce uda tricoul alb si subtire al unei domnisoare? Ploaia de vara ce te surprinde cand esti in parc cu o fata si fugi repede si te adapostesti sub un pom de o iei in brate sa o incalzesti si ii furi si o sarutare? Cand ajungeti uzi amandoi la tine acasa si o dezbraci sa nu raceasca? Ploaia ce trebuie stearsa de tine cu prosopul de pe pielea iei fina? Mi-e dor de acea ploaie!