Dincolo de nori

Day 2,060, 12:16 • Published in Romania Romania • by motaymarin
Ce-am de făcut azi? Merge drăcia asta? … 1, 2, 3… Bun, merge. Deci. Să programez drăcia asta să sune la 10 că după aia am treabă. Trebuie să-mi iau revanşa de la Nordin. Deci la 10… Nu, că dacă nu-mi dictez, uit. Deci la 10 începe noua zi. Ziua 21040, cred. Normal, pornesc wallpad-ul, intru pe eRep (a câta oară?), citesc rugăciunea de zi, salut prietenii, lucrez, mă antrenez, mânc, beau cafeaua, alea, alea. Să nu uit să beau în timpul ăsta şi-o cafeluţă, cât de mică, deşi doctoriţa mi-o interzis. Una mică, n-o fi foc! Vorba aia, de-acuma, totuna… Azi musai să intru pe harta detaliată, la Cozia, să mai lucrez la pădure, s-o măresc, chit că fiecare brad mă costă de mă rupe. Vreau să-mi termin pădurea. Mai adaug ceva şi la pajişti, la landscape. Trebuie să pun flori de câmp, nişte afine, un zmeuriş. Cabana-i gata upgradată. Apoi pot să vină turiştii… Ofer sejururi ieftine. Oi vinde nişte pâine, nişte ozon. Apoi trag o fugă pe Marte, la colonii, îndeplinesc ordinul zilei – acolo-s luptele grele acum şi se dă bonus mare…

La doişpe iau liftul şi urc în parc. Dacă nu găsesc loc la tei, m-oi duce în colţul cactuşilor şi-oi sta pe-o bancă. Înghesuială mare în parc, ce să-i faci! Oi găsi vreun cactus înflorit şi m-oi uita la el o oră. Apoi, la masă! Să nu uit nici azi să beau un pahar cu lapte de vacă! Iarăşi mă muştruluieşte doctoriţa… Uit, uit de laptele de vacă… De vacă, pe dracu! De unde vacă aici, în piramidă? Asta-i doar băutură cu gust şi culoare de lapte. Vacile erau jos, pe pajişti şi erau turme întregi! Avem şi noi cinci vaci, e drept, la zoo, la etajul 235. Dar atât. Te uiţi la ele prin sticlă şi înghiţi în sec.

Apoi vin să trag un pui de somn, că la cinci mă duc la club să-mi iau revanşa de la Nordin. Bun băiatul ăsta la şah!

Deseară musai să mă uit la un film. Un film de pe pământ, de-ăla vechi, cu munţi adevăraţi, cu păduri adevărate, cu urşi şi câini.

Ce păduri erau jos, ce iarbă, ce câmpii acolo, dincolo de nori!…
Ciudat cum la vârsta asta un cuvânt îţi stârneşte nişte amintiri pe care nici nu bănuiai că le ai în tine! De exemplu: “dincolo de nori” (bine, nu e chiar un singur cuvânt, e o expresie, parcă era şi un cântec, sau greşesc?). Păi uite, mă trăzneşte în cap o amintire: acum vreo cincizeci de ani, pe când eram încă jos şi eram tânăr, cam pe când începusem să joc eRep la un monitor din ăla de 21 inchi, de stătea pe birou, cineva lansase un concurs: “Dincolo de nori”. M-am tot gândit atunci ce să scriu şi nu m-am priceput, poate ceva cu staţii spaţiale, cu lumi extraterestre… Până la urmă nu m-am hotărât şi n-am mai scris nimic. Nu mi-a trecut atunci prin gând că va veni vremea de-acum când, urcaţi cu toţii cu forţa în piramidele astea imense de oţel şi sticlă protectoare la radiaţii, unde avem de toate, şi case, şi parcuri, şi teatre şi lapte (numai noi ştim cum), vom tresări, privind prin hublouri în jos, la norii de acizi şi gaze de sub noi, la gândul că dincolo de ei, pe pământ, a fost cândva o lume verde, o lume frumoasă, că pământul încă mai era acoperit de iarbă adevărată şi de păduri foşnitoare, mirosind a ciuperci şi a muşchi reavăn, a tufe de urzici, a izvoare clipocind a gheaţă… (Deşi încă de pe atunci începuseră să taie pădurile cu încrâncenare) Urcam la munte, hălăduiam prin codri, ne afundam în văi umbroase, ne căţăram pe stânci, iar după o zi întreagă de mers, în penumbrele nopţii, intram istoviţi în câte-o cabană de bârne şi cabanierul ne zicea: “Bine aţi venit, haiducilor! Vă fac un ceai fierbinte de cimbrişor cu puţin rom, din partea casei, să vă-nzdrăveniţi. Luaţi şi castronul ăsta cu afine, sunt proaspete, azi le-am cules, staţi jos la masă, şi-apoi vă voi omeni şi cu de-altele! O să mă pomeniţi voi pe mine!...”

O cană mare cu ceai de cimbrişor sălbatic, dres cu rom, seara târziu, la lumânare, într-o cabană de lemn, în creierul munţilor! Numai acolo jos, dincolo de nori, pe pământ, găseai aşa ceva! Ce viaţă era acolo, ce vremuri bune erau, pierdute pentru totdeauna! Eu am trăit minunile acelea, vă jur, eu sunt din ăştia, fericiţii, care am trăit minunile acelea cu adevărat!

Hai, gata cu visele, că imediat îi 10 şi-mi sună drăcia.




Pentru concursul Brain "Dincolo de nori" găzduit de Alina V