Join the new world

- Salut. Sunt Gigel şi chiar dacă acum nu mai am clone, am fost un clonar.
- Salut Gigel. Ne bucurăm că împărtăşeşti cu noi acestă situaţie.
- Mi-am început aventura pe Erepublik în urmă cu câţiva ani. A fost frumos, a fost atmosfera, a fost delicat. Nu am înţeles mare lucru din prima şi nici a doua dar am continuat să joc împins din spate de o prietenă.. Nu jucasem prea multe jocuri până atunci şi mă simţeam uşor stingher, căci am dat de o comunitate în floare.
Când mi s-a spus că trebuie să cresc încet şi sigur vreo câţiva ani, am simţit o uşoară dezamăgire, nu credeam că pot să joc acest joc atâta timp.
M-a ţinut în joc forma jocului, contactul permanent între jucători, dorinţa de relaţionare şi chiar de ajutor, nemaîntălnită la cele câteva jocuri jucate.
După câteva luni am început să scriu articole. Timid şi la rubrica de socializare şi divertisment, încă nefiind familiarizat cu mecanică amplă a jocului. După alte câteva luni, am participat la un concurs, în care am făcut echipă cu alţi doi jucători şi să concepem un articol despre vinuri. Când l-am terminat l-am postat pe profilul meu. La câteva ore un admin zelos l-a şters şi mi-a şi dat un punct de penalizare pe motiv că este spam şi că face reclamă.
Am rămas crăcănat de uimire şi câteva minute am privit prin monitor pe un perete din spatele lui unde două muşte făceau seps în văzul meu.
Eram frustrat şi am încercat să găsesc o explicaţie trimiţând un mesaj către administraţie. Nu a schimbat nimic încercarea mea şi frustrarea a crescut. Mă tot întrebam de ce un admin poate strica atât de mult plăcerea jocului când în fond rolul lui era să amplifice plăcerea.
Când m-am liniştit i-am trimis un mesaj în care făceam referire la specia lui, la neamuri în general şi la maică-sa în particular. Se pare că nu i-a plăcut mesajul meu că am mai primit un punct penalizare.
Şi atunci m-am enervat. Cu riscul de a da cu piciorul celor 7-8 luni care trecuseră de la început, mi-am creat clone. Nu una, nu două ci cu nemiluita. Nu a durat prea mult, cred că vreo săptămână şi contul mi-a fost şters pe motiv de clone. În prealabil degradasem tot ce strânsesem atunci, am transformat în lei sau tancuri şi am donat tot la cei mai mici ca mine şi la Gardă Naţională.
O perioadă de câteva luni am stat liniştit, nu m-a mai interesat jocul.
Într-o iarnă când zăpada se aşternuse cât să nu poţi ieşi din casă decât pentru pâine şi lovit de o plictiseală cruntă, am reluat jocul. Dar cum vechile obiceiuri mor greu, nu m-am putut abţine să nu-mi fac clone să strâng aur. Voiam auuur!
Desigur, nu a ţinut mult vrăjeala şi contul a dispărut în mesajul "Clonar Împuţit".
Am încercat la admini o reconciliere pe cale amiabilă să-mi reiau primul cont dar orice încercare a fost sortită eşecului.
Şi atunci, pe motiv de nervi, am făcut ceva ce nu regret nici în ziua de azi. În fiecare zi îmi făceam cel puţin 4 clone. Adunăm totul de la clone într-un cont mama şi împărţeam. Lei, aur, tancuri... nu păstrăm nimic. Uneori un cont nu rezistă mai mult de trei zile, alteori ţinea o săptămână.
Să tot fi fost vreo două luni toată nebunia asta, timp în care cred că au fost peste 150 de clone. E mult, e puţin, habar nu am şi chiar nu-mi pasă. A fost un fel de dulce răzbunare.
De aproape 8 luni de zile sunt curat. Nu mi-am mai făcut nici o clonă şi lupt doar în războaie de rezistenţă. M-am înscris în unitatea Templierii pentru că e cel mai uşor să te înscrii cu un cont nou.
De ce mi-am făcut iar cont!? De plictiseală.
- Bravo Gigel. Acum că ai împărtăşit asta cu noi, te simţi mai bine?
- Nu, tot aşa mă simt.