Join the new world

Acest articol este creat pentru intrarea in concursul 'eIstoriile lui Plato' si aduce aminte de un eRazboi de acum 4-5 ani care a fost apogeul experientei mele pe eRepublik. Lectura placuta!

---

O PERIOADA DE PACE SI PROSPERITATE NE ASTEAPTA! Aceste cuvinte memorabile erau in toate ziarele, pe toate afisele. Entuziasmul tuturor era extraordinar. Salariile erau mari, toata lumea avea acces la mancare de calitate si o casa buna.

Apartineam dintr-o clasa sociala care beneficia de multe gratuitati. Primeam foarte multe resurse din partea puterii pentru a dezvolta micutele fabrici pe care le intretineam. Nu aduceau mult profit si nu aveam multa experienta in conducerea unei afaceri. In ciuda acestui lucru, primeam de toate. Nu imi lipsea nimic si imi permiteam orice pe plan financiar.

Boom-ul economic si social din eRomania ajunsese la apex. Si eu, ca toti ceilalti, ne-am implicat in politica, nestiind de fapt ca jocurile puterii apartineau altora, mai mari si mai puternici care miscau tot in tara. Iluzia ca avem putere era deja bine inradacinata in mintea majoritatii. Industria era exceptionala, lucru ce a dus la o dezvoltare militara foarte buna. Arme noi si strategii erau mereu in dezvoltare. Ma inrolasem si eu in Garda Nationala care m-a pregatit si mi-a furnizat mereu tot ce e nevoie pentru antrenamente. Am invatat o multime de lucruri cu ei si cand am fost pregatit am trecut intr-o unitate militara de elita.

Chiar daca nu mai eram civil, aveam aceleasi privilegii. Traiam in aceeasi iluzie ca toti ceilalti. Timpul i-a indepartat pe majoritatea, restul m-au uitat. La fel ca istoria, am ramas o fantoma a gloriosului trecut. Cu prietenii din unitate am avut o noapte de petrecere de neuitat dupa un antrenament greu. M-am simtit grozav, m-am simtit in sfarsit acceptat de o comunitate frumoasa de oameni. Nu stiam atunci ca in cateva zile multi dintre ei vor muri langa mine, de foame si de gloante.

Un val de nesiguranta a cuprins incet dar sigur eRomania. O nesiguranta asemanatoare cu o boala de care stii ca suferi dar nu poti face nimic ca sa ii opresti inaintarea. Astepti inevitabilul. Nimeni nu stia ce merge prost dar iluzia nu mai era la fel de buna. Perioada de pace si prosperitate promisa nu mai era resimtita cu acelasi patriotism si aceeasi bucurie. Ceva nu era in regula dar nimeni nu stia ce. Decat cei de sus, procentul cel mai mic din populatie.

PRESEDINTELE NE-A TRADAT!
PRESEDINTELE E MORT!
TOTUL SE DUCE DE RAPA!

Guvernul a cazut. Nici in ziua de astazi nu imi pot da seama ce s-a intamplat cu adevarat. Pur si simplu a fost un vis frumos, o utopie traita pana cand a devenit o distopie. A fost ca un fulger, totul a cazut. Banii nu mai aveau nici o valoare si in cateva ore toate companiile care nu au dat faliment aveau salariul sub 20 RON. Nu stiam ce se intampla pana cand comandantul general a dat urmatorul anunt prin toate mijloacele media: Tara a intrat in razboi. Lasati totul si pregatiti-va de mobilizare. Veti urma doar ordinele unitatii militare din care faceti parte. Nu avem guvern. Nu va lasati inselati de presa..

Inghetasem, nu imi venea sa cred. Participasem la atatea antrenamente dar un razboi real era de neconceput. Eram pe fotoliu cand am primit de stire. Alarma aeriana a inceput sa sune si eu nu ma puteam misca. Stiam ca trebuie sa plec, sa ma prezint la unitate dar in acelasi timp asteptam sa ma trezesc din somn si sa imi vad de viata mea frumoasa, lipsita de griji. Din pacate tot ce am auzit a fost un suierat rapid si apoi casa vecinului meu si jumatate din peretele casei mele au disparut. Daca eram in camera de langa sufragerie, eram una cu molozul. Incepuse razboiul.

Mi-am revenit in fire si m-am ascuns in subsol pana a trecut atacul aerian. Apoi am fugit direct spre unitate, pe drum incercand sa nu observ disperarea oamenilor si distrugerile. Ajungand acolo am aflat ca multi dintre tovarasii mei au fost deja desfasurati pe teatrul de razboi. Eu nici nu stiam cu cine suntem in razboi si nu cutezam sa intreb. Am primit tot ce aveam nevoie pentru lupta: arme bune, mancare si un moral ridicat. Nu o sa-mi uit niciodata capitanul. Cand am plecat din unitate spre front l-am vazut pentru ultima data.

A fost dureros razboiul. eRomania a suferit o multime de pierderi inca din primele zile dar patriotismul si puterea de care am dat dovada cu totii au tinut piept dusmanului. Chiar daca am fost zdruncinati asa de rau la inceput, ne-am regasit adevarata esenta: noi de aici nu plecam.

Au fost savarsite multe fapte eroice la care am luat si eu parte. Chiar daca puterea mea de a schimba ceva a fost minuscula, am luptat alaturi de cei mai puternici dintre eRomani, am fost cot la cot cu legendele si am admirat cum prin forta lor puteau sa aduca printr-un foc de arma mai multe daune dusmanilor decat as fi putut eu in 1000...

In acele zile am simtit ca sunt cu adevarat eRoman, am simtit cu adevarat ca tara noastra trebuie sa ramana aici si sa continue sa prospere, sa lupte. Chiar daca nu a mai ajuns niciodata la inaltimea pe care a atins-o inainte de acel razboi, a ramas mereu aici si a continuat intotdeauna sa lupte, sa fie o putere si sa se faca auzita. eRomania, de 10 ani a fost si va fi mereu o putere memorabila.

---

Va multumesc pentru timpul acordat citirii acestei mici povestioare. Se bazeaza pe evenimente reale, putin dramatizate. Sper ca v-a placut si ca o parte dintre voi au resimtit gloria pe care eRazboaiele le aveau in trecut, cand nu totul se rezuma la o medalie ci la mandria de a castiga un razboi.

Mi-a placut foarte mult sa scriu aici si as vrea sa mai incerc si in viitor. V-as ruga sa ma criticati cat de rau vreti voi ca sa invat cat de bine pot eu!

o7 si la multi ani, draga eRepublik si draga comunitate!