Cum am luptat pentru tara. Si am infrant
Calinus
Ma antrenam de o vreme si habar n-aveam de ce. Vedeam doar ca, dupa fiecare antrenament, pierd un punct de wellness. La ce bun?, imi ziceam, continuind sa ma „antrenez”.
Chestia e ca, atunci cand am auzit zanganit de arme, am stiut ca patria ma cheama. A durat ceva vreme pana m-am prins ca asa e si inca si mai mult pana cand am gasit drumul spre campul de lupta. Volhynia! Ce rezonanta!
Pana la urma, am purces. Ce mai freamat, ce mai zbucium!
Aveam o arma. Cred ca aveam. Sau m-oi fu luptat cu mainile goale?
Oricum, pe unu' l-am matrasit; era un ucrainean subtirel. Sau o fi fost ucraineanca?
Sa va povestesc: nici n-ajunsesem bine pe campul de lupta (mirosea a iarba proaspat cosita), ca vrajmasul s-a agatat de mine, cu foc. Am inceput sa ne tavalim. Susura "liubi, liubi" (parca) in urechea mea si ma strangea tare. Isi incolacise mainile in jurul gatului meu si picioarele in jurul mijlocului meu puternic. Gafaia, asa ca m-am enervat rau. Prin urmare, i-am strans gatlejul de i-au iesit ochii. Mi s-a parut ca avea ochi migdalati, cum se spune in literatura de specialitate.
N-am apucat sa-i studiez prea in amanunt, dar am vazut ca, la vreo douaj' de metri inspre liziera padurii, era unu' cu un tricou pe care scria "GM-erepublik" care nota ceva intr-un carnetel. Eram curios ce scrie si nu l-am vazut pe zdrahon.
Un nemernic care nici buna ziua nu mi-a dat, a strigat doar ceva de genul „iuchild maioaif”, cu accent puternic. Nu mi-a dat buna ziua, in schimb, mi-a trantit o ghioaga in cap, de n-am apucat sa vad decat ca scria pe ea q4.
Acum sunt la spital, in tuburi. Trei asistente se pozeaza in pozitii cinice langa mine. Cred ca m-au intrebat daca sunt de acord exact atunci cand dadeam din cap ca mi-e sete. Pun pariu ca, peste cateva zile, isi vor da demisia si pozele vor aparea in ziare de scandal. Oricum, n-au mutre de asistente medicale. Adica, au mutre de fantezii cu asistente medicale.
Atunci cand imi revine constiinta, ma tot gandesc la ucraineanul ala de l-am sugrumat. Cred, totusi, ca avea sani cam mari, travestitu' naibii!
Comments
Felicitari, Maestre!
Stiu, am luptat bine.
Pentru Tara am facut-o, in primul rand. Pentru partid, in al doilea. In al treilea rand, am vrut sa scriu asta.
Si eu am avut aceeasi problema, am intrat in prima lupta cu o singura arma in spate. Dupa prima lupta (pe care am castigat-o lejer) au urmat 3 draw-uri cu un adversar mult mai slab. Un om destept invata din greseli 🙂
\"Ce mai freamat, ce mai zbiucium!\"
😁 +1
Felicitari!😁
Ehehe, esti mare Maestre! M-am amuzat bine la povestioara ta, s-o tii tot asa. Cred ca am avea nevoie si de mai multa... \"poezie\" in acest joc. Ne mai descreteste fruntile.
Tine-o tot asa Calinus 😁 Sunt curios de pe ce front ne vei mai impartasi alta isprava de a ta 🙂
🙂)
Pe mine nu m-au lasat sa lupt, ca cine stie ce basme va povesteam 😁
Ni l-ai zis p-ala cu Hirosima 😉
😁 super tare. tine-o tot asa.
Buna, buna asta. Am dat si subscribe, sa fie.
prost nemernic zdrahonul ala. il loc sa te lase in pace si sa va puneti amandoi pe GM sa ii luati tricoul, el iti da cu ghioga in cap. cei drept ca dupa ce luati tricoul, zdrahonul tot ti-ar fi dat cu parul in cap, ca sa pastreze el tricoul. dar ar fi venit alti romani in ajutor. si tot razboiul s-ar fi luptat pentru un tricou erepublik😁
Camarade Calinus... mai Caline, ca ma gandesc sa fim prieteni.... pe unde ai luat-o tu, nene, de ai ajuns in miezul luptei, ca io nici acum n-am gasit campul ala? Data viitoare da si tu un SMS, n-o mai lua asa de unu singur, ca vorba aia: \"unde-i unul nu-s chiar doi\" si poate iipuneam io piedica lu zdrahonu\' din poveste (care-a fost si cred ca nu mai este, din moment ce le-am luat tara de sub nas).
In rest, numai de bine!
Hasta la victoria Siempre!
Tare de tot, felicitari ... ma apuc si eu de antrenament 🙂